www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

vineri, 17 iulie 2015

“Adormita din frumoasa padure” – incercare de explicatie exhaustiva a misterului din poveste si a sarutului invietor!

Parafrazand povestea cu pricina – “Frumoasa din padurea adormita” vreau sa va impartasesc uimirea mea ori de cate ori citesc sau traiesc o poveste…descopar alte si alte intelesuri. O sa ziceti ca e o gaselnita sau o paradigma folosita pentru a iesi in prim plan, dar sincer, va spun ca in povesti sunt encriptate multe din secretele si tainele lumii. De exemplu o fata frumoasa se trezeste la o realitate dupa ce este iubita si sarutata, intr-o padure fermecata (povestea!)…asa este! In scrierile Areopagitice, Dionisie “distinge doua cai teologice cu putinta: una procedeaza prin afirmatii (teologie catafatica sau pozitiva), iar cealalta, prin negatii (teologie apofatica sau negativa). Cea dintii ne duce la o anumita cunoastere a lui Dumnezeu - ea este o cale nedesavirsita; cea de-a doua face sa ajungem la necunoasterea totala - aceasta este calea desavirsita, singura care se potriveste cind e vorba despre Dumnezeu, care in natura Sa nu poate fi cunoscut. Intr-adevar, toate cunostintele au drept obiect ceea ce este; ori Dumnezeu este dincolo de ceea ce exista. Spre a ne apropia de El ar trebui negat tot ceea ce este mai prejos de El, adica tot ceea ce este”. Asadar in padure – apofatism si catafatism amestecat teandru are loc teofania – Aratarea lui Dumnezeu - trezirea frumoasei adormite (“Frumosul va salva odata lumea” - Dostoievschi), adica a persoanei care in stare normala nu ar putea fi asa. Trezirea, in poveste este facuta printr-un….sarut (sau mai multe – povestitorul nu precizeaza clar acest aspect). Sarutul este intalnirea maximala dintre doua suflete care isi “cumineca” duhul…suflarea de viata si astfel intr-un fel devin una…pentru ca respire acelasi aer – PNEVMA! Prin sarut Iisus a fost tradat, dar tot prin sarut, prin suflare, omul a luat fiinta si mai tarziu, tot prin gura a fost restaurant, rascumparat…gura fiind “poarta sufletului” – pe care sufletul iese la finalul vietii pamantesti, conform traditiei rasaritene (“dupa cum ochii sunt ferestrele sufletului” – prin care acesta priveste si este privit!). Fara a forta o explicatie, insasi Sfanta Cruce este un imens sarut dintre Cer (Sfantul Duh) si pamant (Fecioara Maria), prin cei trei “Fie”, omul se restaureaza – Dumnezeiescu “Sa fie om…” de la Geneza, Gabrielnicul “Fie” din noul Testament si Feciorelnicul “Fie mie…” – incuvintarea fecioarei Maria la vestirea ingerului pentru intruparea Minunii celei dincolo de orice minune, asadar voinicul din poveste, in apofatism si catafatism, invie prin sarut o frumoasa, o mama care va zamlii vieti spre Slava Vietii!

Niciun comentariu:

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu