Motto: „Cine in Lumea Noua nu pleaca duhovnicesc pana in trup, devine repede carnal pana in duh!”(Parafrazare la Fer. Augustin). A sosit momentul sa disecam putin termenii acestia (Diaspora si Exil), fara a face-o neaparat in spiritul lui Jaspers si Lacroix (care faceau diferenta intre origine si inceput!). Pe noi ne intereseaza sensurile recente ale termenilor ci mai ales spiritul lor. „Iubirea de sine” (a diasporenilor) „urateste totul” (Sf Ioan Damaschin) Printre multe alte teluri ale „apostolilor” (fie laici, fie clerici) in SUA este si acela de a raspunde in mod crestin obiceiurilor nesanatoase ca de pilda:
Halloween-ul, sau pesterile cu paie lustruite si Iisusi cu becuri colorate. Newman spunea: “Craciunul inseamna moartea vechilor deznadejdi!”, noi avem o misiune (nu aceea de a colecta roscovele occidentului sau banii amarastenilor de romani de pretutindeni si de nicaieri!): Sa aducem „mireasma unica” (Sf. Vasile Cel mare) a datinilor noastre in marele camp universal al Lumii Noi. Aici trebuie sa personalizam mai mult decat altundeva, aici este mai greu, de aceea trebuie! „Persoana e o categorie a spiritului si nu o parte (cum e individul!) ci contine in ea totul, fapt care explica capacitatea de a enipostazia” (P.Evdokimov). Prea putini romani din „afara granitelor” se comporta ca persoane inter-legate (dar nu in Retea!) si isi ascut mereu individualismul, umbland si umpland vorba aceea care circula: „sa te feresti de romanii din afara! „Uitam ca telul nostru este de a „restaura legile imparatiei lui Dumnezeu!” (si ale neamului, nota mea!) - (Mitrop. Antonie de Surog), oriunde ne-am afla. La asta este chemata istetimea, adaptabilitatea romanului din afara granitelor tarii sale. Nu la smenul borfasesc si capsunar incurajat de securisti si ciudati. Multi romani de peste hotare se plang de lingusitorii care sunt mai vechi pe aceste meleaguri straine…acestora le raspund cu un cuvant al Filocaliei (Filo-Kalos – „Iubire de frumos”): „Placerea de a-ti cere sfat ascunde in ea o mandrie. Nu te increde in cel ce-ti cere sfat, caci poate o face ca sa te linguseasca sau e pericol sa te lasi ispitit de slava desarta” (Filocalia XII, pg.225). Multi mi-au spus ca au incercat gustul amar al acestor experiente. Daca emigratia noastra este plina de DIALECTOLOGI de ocazie sau nu, ar trebui ca noi sa le raspundem, de stim cu APODICTICA Ortodoxiei (demonstrabila!). „Cele din afara sunt frumoase cand sunt si cele dinauntru!” (Teoclit Dionisiatul, Sfantul Munte Athos). Oare ne-am intrebat vreodata cum ar fi privit Sf. Apostol Pavel sau alti apostoli, Occidentul de azi (recte, America!) cu problemele lui? Sigur cu cuvintele lui de la Romani 14, 14: „Stiu si sunt incredintat in Domnul Iisus ca nimic nu este intinat prin sine, decat numai pentru cel care gandeste ca e ceva intinat; pentru acela este intinat” (raspuns pentru cei care ba urasc Romania si vin in America, ba urasc America si vin in Romania!). Aici s-ar cuveni o aducere aminte de spusele lui Paul Goma (de unii adorat, de altii hulit…maestre, bine ca nu este lumea indiferenta la opiniile tale, asta ar fi cu adevarat rau!) despre „instrainarea” de pestera natala. „Intors, ti se spune tradator…: ce stiti voi ce e aici, ati plecat, plecati sunteti”, nu mai esti bine primit in tara ta….invidiosi, „neam prost”. Maestre, am devenit neam prostit, nu prost (vorba altuia – Tutea: „Ce face poporul roman este mai putin important decat ca el exista!”), stii prea bine asta (amestecatura de sange, obiceiuri, cultura…). Hulim fara deosebire totul si toate, zicem: America (sau unii: Romania) satanizata, materialista…etc…dar uitam ca: „Materia tot din bine se trage!” (Sf. Dionisie Pseudo-Areopagitul). Romania cum a iesit din sondaje? Natiunea cu cei mai multi ortodocsi, dar in realitate, paradoxal, cu cei mai putini credinciosi! Intelegem pe dos de la o vreme. Dovada? Un evreu convertit in i nchisoare, Parintele Steinhardt, de la Rohia , citand un mare ganditor rus din exil zicea: „Datoria materiala pentru aproape este datorie spirituala.” Trebuie inteles ca, chipul Diasporei trebuie sa treaca treptat in asemanarea Exilului (poate pe undeva pierdut!). Asemenea unor monahi albi, noi trebuie sa luam cu noi tara toata cu datinile ei si sa ne „canonim” cu ele in inima si fapta romaneasca, iar biruinta noastra va fi si biruinta neamului (Vasile Voiculescu). Intr-adevar, diasporenii nostri nu mai vad chipul aproapelui decat prin ochii lui Mamona, nu mai vad in el, „bucuria intalnirii personale” (de doua ori!) – Sf. Serafim de Sarov: una a aproapelui si alta a Persoanei Supreme. Vad bicisnicul eventual „folos” si astfel facand obiect pe cel din fata, devine obiect si el insusi! Mai mult ca oricand si oriunde suntem chemati in afara causului stramosesc sa fim martiri gnostici.
DIASPORA, se contureaza astfel la renuntarea de „a fi”, pentru „a avea”, pe cand EXILUL renunta la „a avea” pentru „a fi”, sau cel putin asta este in teorie! EXILUL daca nu duce la creatie nu-si mai are justificare. Din pacate si cu tristete constatam ca Diaspora este revers al EXILULUI. Se vede o adevarata galceava intre paradigmele Diasporene si Exilice pe care fiecare incearca sa o rezolve cum si cat poate. Se simte nevoia unei explicatii din partea Elitei Exilului, care tace, tace…de ce oare?
DIASPORA cu singura ei dimensiune de „a primi” se opinteste in ultima vreme sa puna pumnul in gura EXILULUI, din gelozia ca acesta, EXILUL a dat cele Doua Dimensiuni: „a primi” si „a darui”. Observam, dar ramanem la „ale noastre” si apoi ne lamentam! In EXIL te re-creezi tu ca un TU deosebit, cu coloana vertebrala si personalitate, in DIASPORA te diluezi si devii un animal in turma, fara coloana, in patru labe si un numar pe site-urile trepadusilor cica reprezentativi. Nu am vrut sa comentez ad-literam ce inseamna acesti doi termeni (DIASPORA si EXIL) tocmai pentru a nu da criticilor mei prilejul de exhaustiva analiza. Am lasat la latitudinea fiecaruia sa se incadreze unde se simt bine, unde le convine, am subliniat deci numai cateva calitati si defecte ale EXILULUI si DIASPOREI. Cu siguranta exista si determinari precise ale termenilor, dar scopul meu a fost de a exemplifica cateva trasaturi esentiale si atat (unii impart romanii de peste hotare in:
EMIGRANTI - cei ce au venit pentru o viata mai buna si mai comoda; EXILATII – cei care nemaiputand indura ticalosia guvernelor lor au plecat pentru a se alatura celor care lupta din afara, in lumea „libera”; DIASPORENI, de la dispersie, imprastiere – Paul Goma - indicand semintia aici).
Cert este ca EXILUL are o alta dimensiune ontologica si eshatologica si ca nu oricine are accedere la el (a se citi cu atentie romanul lui Vintila Horia: „Dumnezeu s-a nascut in Exil”). EXILUL, el si numai el, poate fi si un „sfarsit al duplicitatii” (Mircea Martin). Se poate merge si mai departe cu analiza si observa mici diferente i ntre EXILATI, ca de pilda: poate exista categoria EXILATILOR CLASICI (Ovidiu din romanul lui H. Vintila), adica nu de buna voie…cum a fost marea masa a fostilor detinuti politici si luptatori anti-comunisti si EXILATII MODERNI (ca voluntari si nu prin impunere!). Oricum ar sta lucrurile se impune o Recuperare a Exilului romanesc, dar numai prin expunerea acestor adevarate „Psihologii ale Exilatilor”. Romania are de ales intre o DIASPORA stupida pana la prostitutie si un EXIL imbatranit si „prea cuminte”. Depinde de noi cei de aici si cei de dincolo ce alegem! O posibila cadere irecuperabila a Romaniei vine si de aici!
INTRE DOUA DESTINE, DE DIASPOREAN SAU EXILAT, SA ALEGEM !
Iulian Gavriluta
Postări
M-ai rugat sa ard…eu eram deja in flacari,
M-ai rugat sa curg…eu eram deja apa in causul palmelor tale,
M-ai rugat sa rad…dar stiam ca sufletu-mi e plin de marcari
M-ai rugat sa te ating…dar stiam ca esti munte, in a mea vale,
Nu m-ai rugat sa te sarut…
Pentru ca eram deja, de mult ca un mut,
Nu m-ai rugat numai sa te ascult…
Pentru ca eu eram deja un “tu” de demult,
M-ai rugat sa te implinesc, iubind,
Nu m-ai rugat insa sa te gasesc venind
M-ai rugat sa te umplu pana la refuz cu noi,
Nu m-ai rugat insa sa fim numai noi doi.
M-ai rugat intr-un final sa nu-ti fac rau, cand te privesc
Nu m-ai rugat deloc insa in tine sa salasluiesc
M-ai rugat venind,
Sa nu ma rog, iesind.
Sa stau si sa atarn rugand
Cerul sa se opreasca intr-un lin “cand”
Iti promit ca ma voi ruga
Ca niciodata sa nu fiu doar eu..ruga
M-ai rugat, sau nu m-ai rugat venind?
Raspunde-mi… ca sa ard, sa curg, sa rad si sa te ating!
I.G.
13 iulie 2015
