www.newsbuzau.ro O ALTFEL DE PRESA!

ORICINE PENTRU ALTII, ACELASI PENTRU CEI CARE MA STIU!

CINE NU STIE CINE ESTE, DE UNDE VINE SI INCOTRO MERGE, ESTE UN NIMENI CARE VINE DE NICAIERI, SI SE INDREAPTA SPRE NICIUNDE, ADICA UN NIMENI ENORM!!!

Faceți căutări pe acest blog

marți, 25 noiembrie 2008

Bani din Publicitate!

Bani din publicitate

Bani din publicitate? Da! Solutia ii foarte simpla. Din publicitate. Sunt multe site-uri care platesc sa primeasca vizitatori
si acum e timpul sa primesti si tu o parte din banii astia. Respecta pasii de mai jos si o
sa ai niste venituri consistente:
1. Mai intai copiaza link-ul acesta: http://bux.to/?r=Gavriluta Iulia

2. Urmatorul pas e sa te inscri, completand toate casutele care apar acolo. La referrer scrii Gavriluta Iulia (daca nu e deja
scris, pentru a profita de un bonus de bani la inscriere).
3. Te loghezi( LOG IN ), apesi pe Surf Ads si dai click pe link-urile care iti apar acolo in tabel. Pe fiecare
site pe care intri trebuie sa astepti 30 de secunde(Secundele iti apar in stanga sus). Pentru fiecare site pe care intri
vei primi 0.01$ . De asemenea pe link-urile care ti le da acolo poti sa intri doar odata pe
zi. De pe fiecare link vizitat de invitatii tai (Referrer) iei cate 1 cent.
4.exemplu:
Tu dai click 10 ads /zi = $0.10
170 referrals dau click 10 ads/zi = $17.00
Cistigul tau pe zi = $17.10
Cistigul tau pe saptamana = $119.70
Cistigul tau pe luna = $510.00
5.Asta e pasul cel mai important si anume luarea banilor. In momentul in care ai ajuns la
10$ poti sa scoti banii. Tot ce trebuie sa faci e sa apesi pe 'Payments' si alegi
suma care vrei sa o scoti. Banii ii vei primi in 5 de zile lucratoare fie pe card Visa
fie prin depozit bancar, in functie de cum vrei tu. Daca nu ai incredere ca o sa
primesti banii la timp poti sa intri pe forumul site-ului si sa vezi ca acolo toti zic ca
nu e nici o problema cu retragerea banilor.
6.Important este sa fi constant,sa intri in fiecare zi pe site si sa deschizi site-urile din 'surf ads'.Daca ii respecti poti sa ai un venit destul de frumusel din asta. Site-urile pe
care o sa intri platesc bani foarte multi ca sa primeasca vizitatori si merita sa profiti
de asta. Eu sunt membru nou pe site-ul asta si fac cel putin 100 dolari pe
saptamana. E drept, nu e mult, dar avand in vedere ca tot ce fac e sa intru pe link-urile
date de ei timp de 30 de secunde eu zic ca merita,e un venit frumusel si constant. Bafta !

Iulian

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Background-ul eonului actual

Background-ul eonului actual

“VOCATUS ATQUE NON VOCATUS, DEUS ADERIT” (Chemat sau nu, zeul va fi prezent)

Cu adevărat „estemul”(Tarkovski), adică semnul estetic al lumii post moderne de azi este urîtul, schimonoseala şi fala deşeartă. Succesul aşa zisei civilizaţii contra vechii lumi este de fapt o victorie „a la Pyrrhos”, unde succesul a fost la fel de costisitor ca şi eşecul, şi atunci pe drept cuvînt te întrebi ce rost are?Da, ne plecăm oarecum în faţa descoperirilor recente, care îl fac mai trufaş pe om, nu neaparat mai bun. Să exemplificăm: doi evrei deştepti, Isidor Rabi, laureat al premiului Nobel şi William Markowitz au descoperit „timpul universal”, un sistem care este mai exact decît măsurătoarea astronomică. Secunda nu mai este definită ca o fracţiune a timpului în care pămîntul parcurge o orbită, ci este timpul în care un electron apropiat de stratul din afară al unui atom de cesiu vibrează de 9 192 631 770 de ori. Este minunat, aşa-i? Este! Dar ce au descoperit cei doi, ceva nou, cumva? Nicidecum, deoarece cifra respectivă este un multiplu a cifrei celei vechi, sacre, 7, care este pecetea matematică a creaţiei lui Dumnezeu. Deci cu ce este mai bun eonul acesta decît cel vechi? Cu absolut nimic! Să mai zicem ca Enoh, dreptul lui Dumnezeu din Vechiul Testament vedea pămîntul de sus, dinanintea tehnologiei rachetelor spaţiale? O primă concluzie se poate trage, nimic nou nu este pe pămînt, ci cel mult altfel, diferit! De la ontologia cuantică, la cosmogonia antropică (Parintele Stăniloaie) nici un vis sau faptă nu tulbură pacea şi înţelegerea lumilor. De aceea spunea Ţuţea că preferă o babă decît un raţionalist, doctor în ştiinţe, pentru că primul personaj merge la esenţă şi nu se pierde în amănunt. Bineînţeles, dacă baba lui Petrică nu este habotnică, iar raţionalistul nu este doar îngîmfat, deoarece cerul de dincolo este plin de sfinţi înţelepţi, iar iadul la fel, ochi, de săraci mîndri. Aduceţi-vă aminte de săracu Lazăr şi bogatul nemilostiv din Evanghelie, săracul Lazăr (i se dă numele deci nu este anonim ca bogatul, identitatea i se relevă) nu a intrat în rai pentru că era sărac, la fel, bogatul nu a fost condamnat că era bogat, ci nemilostiv. Deci, dobîndirea, ataşamentul şi întrebuinţarea averii îţi dă valoare ontologică şi de aici exhatologică. Aşadar, vorba lui K.Gustav Jung, trăirile interioare şi legăturile cu ele eclipsează întotdeauna evenimentele exterioare (În „Amintiri, vise, reflecţii”), de fapt aici fiind „împărăţia lui Dumnezeu”, eonul veşnic. Acum poate o să întrezăriţi şi marea minciună-tupeu a diavolului încercată asupra Creatorului Hristos: „îţi dau lumea toată, dacă mi te închini mie” (în Carantania). Care lume, a cui, stîlcitura şi schimonosirea creaţiei? asta e lumea lui, tot ce poate oferii el de atunci pînă azi, diabolos nefiind decît aburitor de profesie şi un mare tolerat, el neputînd de fel să fie creator. La fel, Uspensky, în expresia vizuală a transfigurării propunea surprinderea profilului sacru atît a persoanei cît şi a celor din jur care stau cu mîinile întinse spre om, veriga ontologică cea mai iubită, în aşteptarea îndumnezeirii, spiritualizării, personificării. Adevărul este că în eonul pe care-l străbatem chiar şi suferinţa care a născut odinioară sfinţi şi idealuri este atrofiată, mai dihai ca bucuria (Tarkovski în „Filmul ca o rugăciune”). Ce contează că lumea de azi se confruntă cu războaie, mai rău este să fie pace decît război (ma refer la erodarea eshatonului de către o linişte aparentă care adoarme trezvia). Întodeauna războaiele, acţiunile vrăjmaşului din afară a dat naştere sfinţilor (dar nu există nicidecum o condiţionare ca în celelate religii, a binelui cu răul), şi culmea, acum, diabolosul ştie şi asta şi-a adaptat look-ul înşelătoriei prin aşa zisa pace ecumenico-mondialistă, condimentată cu zaţul nivelării statelor, persoanelor, etc. („Internaţionalismul este laptele bătut al comunismului” – Ţuţea Petre). Sigur, din huzur nu va ieşi ceva bun (C.Z.C.). Am cunoscut lumea arabă ca şi pe cea evreiască, europeană sau americană şi vă pot mărturisii cu mîna pe inimă nu există nici o deosebire (în afară de „Ciocnirea civilizaţiilor” lui Huntington), cei de rînd ca şi înţelepţii neamurilor respective se regăsesc undeva sus, păpuşarii sînt alţii, care alimentează conflictele şi urmăresc meschinic interesele insuflate sau răsuflate, ale propriilor lor minţi deşanţate. A fi antisemit astăzi este îndeobşte un lucru rău şi condamnabil, dar gîndiţi-vă că arabii şi evreii sînt cel puţin verişori, descendenţi din Sem. În Biblie, Ilie proorocul a fost hrănit de corbi, aşa se ştie (orevim, din ebraică), dar acelaşi termen se foloseşte şi pentru arabi, deci cine şi pe care a hrănit, de fapt ce mai contează dacă Jihadul este război sfînt (în genul războiului creştin împotriva păcatelor) şi a fost interpretat altfel? Ce mai contează că tot în Coran scrie că : „de fiii Mariei să nu te atingi”, referindu-se la episodul ascunderii lui Mahomed la o familie de creştini din pustiu? Ce mai contează că evreii s-au autoblestemat din neam în neam şi acum se miră de ce sînt urîţi? Ce mai contează că şi-au omorît proorocii, tocmai pentru că deranja şorţurile de miel şi glugile păpuşarilor locali? Şi exemplele ar putea continua de ambele părţi. Păpuşarii strîmbă ca şi tatăl lor mincinos lumea asta neiubind adevărul. Din păcate background-ul eonului actual este unul urît mirositor de sorginte diavolească, iar noi, cei care încă mai respirăm între 2 lumi, avem vina neaprofundării şi al orgoliului orwell-ian care ne macină în voie. Nu ne putem debarasa de făcătura kisch-ului politic, al traiului de hazna (the daily programme) pentru a vedea şi vieţui în azi, ancoraţi în ieri şi cu visul în mine! Nu vă îmbătaţi cu apă rece, “Profeţiile Cassandrei”, adică acele schiţe ale perspectivei de mîine, incredibile în aparenţă, se vor împlini întocmai. Depinde cum ne găseşte pe fiecare….alegeţi!

Iulian Gavriluţă

www.gavrilutaiulian.blogspot.com

duminică, 19 octombrie 2008

România în franciză Sau KNOW-HOW – ul “Semnului lui Cain”

România în franciză
Sau KNOW-HOW – ul “Semnului lui Cain”


Există două feluri de cititori, unii care citesc şi alţii care…nu citesc. Ei bine, eu mă adresez primilor, fără sclifoseli şi abstractizări paradigmatice. Poate şi această categorie se împarte la rîndu-i în două sau mai multe, ce ştiu eu?! Una care citeşte de plăcere şi cu viu interes şi alta care citeşte încercînd să critice sau să arunce cu noroi. Asta nu mai este treaba mea, aşa că încep să-mi aştern gîndurile deoarece orice aş face, fiecare dintre noi are dreptul să-şi afirme păcatele şi virtuţiile (J.Gait). Da, cu siguranţă România este dată în franciză oricui doreşte. Francizaţii, de orice culoare a tenului şi orice formă a urechii, au de ceva ani, dreptul de a exploata “afacerea România” şi a o dezvolta conform planurilor lor talmudice, după bunul plac, orice domeniu, serviciu, folosind tehnologia care le convine. Am lămurit că “dreapta” – stînga şi sateliţii lor sînt francizaţii, dar cine e Marele Francizor, vă întrebaţi poate? Bineînţeles, cîrcotaşii pot argumenta în contra vîntului şi scoate elucubraţii volteriene, dar fie vorba între noi, tot păduchi flauşaţi vor rămîne, pentru că nu se află în “luminozitatea care constituie fiinţa însăşi” (A.de Vaelhens) a Vieţii şi a românismului. Din păcate, omul recent din cetate este azi dezbrăcat de sentimentalul unei autohtonii de la care ar fi trebuit să se revendice şi astfel ar fi umplut de mireasma personală locul unde îi este dat să vieţuiască (nu să trăiască, vieţuirea depăşeşte simpla trecere a anilor, prin viul ce atot-ţine zilele conştiente ale persoanei). Cu siguranţă ştiţi că nici o persoană nu este o unitate abstractă, dezbrăcată de orice determinare şi prin urmare identice cu ceva-ul actual, fiecare caracteristică a felului unic de vieţuire este dacă vreţi centrul ei ontologic, viaţa personală actualizată mereu de energiile telurico-cosmice cu care se intersectează subtil în permanenţă. Eul nu este o simplă entitate ipostasială înzestrată cu forţa de a constitui un organism omenesc şi atît. Nici unul dintre Euri nu este identic cu altul dar nici nu putem trage concluzia că diferenţele ar veni doar din influenţele externe, din împrejurările în care trăiesc persoanele respective, altfel nu am deosebi clar de ce fraţii (fie gemeni sau nu) născuţi din aceiaşi părinţi, primind aceeaşi educaţie, trăind aceeaşi viaţă, se deosebesc enorm întreolaltă. Părintele Stăniloaie spunea că experienţele înaintaşilor, istoria lor, “au străbătut de la suprafaţa sufletului treptat, în curs de generaţii, spre adîncimi ontologice, arătîndu-se în urmaşi ca determinante ale eurilor lor” Ca urmare, procesul de variere şi dezvoltare a persoanelor nu e determinat numai de Dumnezeu şi nici numai de iamnenţă, ci de o conlucrare misterioasă ce scoate la suprafaţă chipuri de oameni cu însuşiri noi, cu gîndiri noi. Aşadar, în ideea titlului, lăsînd introducerea poate prea ocolitoare, cine au fost francizaţii atîtor generaţii care au adus lumea românească în acest stadiu, uneori de declin pînă la starea de suicid? Cine a fost, sau este Marele Francizor care, ca un păpuşar, nu lipsit de ingeniozitate, trebuie să recunoaştem, fie ea chiar diabolică, a condus sufletele şi minţile atîtor cetăţeni (nu le zic intenţionat români) încît acum în nemul nostru dacă de abia mai recunoaştem românismul şi chiar instituţiile sale fundamentale: Biserica, Familia, Armata, Administraţia? Ce a ajuns România francizată? Ce fel de păduchi volterieni sau condesatori ai vidului mişună prin ea, cu pretenţii de călăuzitori ai nemaului? Ce repere mai există, care elite mai vieţuiesc? Întrebări la care cu siguranţă singuri, găsiţi răspuns, nu-l aşteptaţi de la mine. Naţionalismul este comercializat în franciză, adică dat de la o persoană, sau mai multe la alta, pentru foloase materiale în aparenţă, dar spirituale în esenţă, deoarece diavolul cu sluga lui, Antihristul nu vrea lumea aceasta (carantanian vorbind) că nici pe asta nu o are, ci o vrea pe celaltă, mai subtilă, talpa lumii – sufletul! Vedem pseudo elitele, pseudo conducători de partide, de Biserică, de case, de ţări, etc., cum îşi etalează izmenele fraudate, cînd de fapt nu-s decît nişte trepăduşi efemeri şi ne întrebăm cum s-au francizat toate valorile româneşti, prin ce alchimie s-a întîmplat dezastru de acum de nu mai ştim aproape nimic şi de nimeni? KNOW-HOW – ul, adică ansamblu de formule, procedee prin care sufletul neamului a fost stîlcit în minţile românilor recenţi a fost unul uzurpator fără îndoială, dar de o fineţe extremă, de vreme ce nici acum nu există linie clară între authentic şi kisch. Asistăm de ceva vreme la un veritabil KNOW-HOW ca “Semn a lui Cain” care ne va urmări pretutindeni, de nu ştim să rămînem la izvor, înlăturînd mizeriile indiferent din ce direcţie venite.


Iulian Gavriluţă

duminică, 12 octombrie 2008

ROMÂNI CELEBRI ... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

ROMÂNI CELEBRI ... DAR NECUNOSCUŢI ÎNCĂ

Putem observa cu stupoare cum chiar unii români afirmă despre locuitorii acestei ţări că ar fi doar nişte „barbari" încă de pe vremea dacilor, care n ar fi ştiut nici măcar să scrie (cum prezintă în unele articole „Academia Caţavencu") şi că românii sunt şi acum „codaşii Europei"! Astfel de afirmaţii pot fi semne de incultură crasă sau, de cele mai multe ori, de rea voinţă, ce apare ca un rezultat al oportunismului unor ziarişti care nu urmăresc altceva decât banii care vin din Vest sau de la Est.
Şi pentru că autorii celui mai popular dicţionar occidental Larousse nu vorbesc deloc de români ca naţiune importantă pentru dezvoltarea civilizaţiei umane, vom prezenta o serie de inventatori de marcă originari din România, sau personalităţi mondiale de primă mărime care aparţin acestui neam, dar care din păcate nu sunt cunoscuţi, deoarece se pare că mass media românească este mult mai preocupată de cazuri stupide care nu au nici o valoare umană şi naţională.

* Rachetele expediate de la Cape Kennedy şi aripile „Delta" au fost inventate la Sibiu încă din 1555! Onest, Robert Charroux a semnalat acest eveniment, cu toate amănuntele necesare şi cu o firească uimire că „istoria oficială" a „reuşit" să l neglijeze… Racheta spaţială cu trei etaje de carburant solid („model Cape Kennedy") a fost inventată în 1529 şi trimisă în spaţiu cu succes în 1555, în prezenţa a mii de spectatori. Performer: Conrad Haas, şeful Depozitului de Artilerie de la Sibiu (1550 1570). Această informaţie şi următoarele provin dintr un vechi manuscris descoperit de prof. Doru Todericiu, în 1961, la biblioteca din Sibiu. Lista invenţiilor menţionate în manuscris conţine: rachetă cu două etaje de ardere (1529); rachetă cu trei etaje (1529), baterie de rachetă (1529), căsuţă zburătoare (1536), experimentarea principiului arderilor necesare la racheta cu mai multe etaje (1555), utilizarea aripioarelor de stabilizare având forma literei delta (1555)…
„Căsuţa zburătoare", propulsată în aer de rachetă, nu era nimic altceva decât anticiparea cabinei spaţiale folosită de cosmonauţi începând cu anii 50!… În lucrare erau menţionate şi pulberile lui Ioan Românul din Alba Iulia.
* Radioactivitatea artificială a fost descoperită de o savantă de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti, şi însuşită apoi de Marie Curie (de origine iudaică) şi întrebuinţată pentru distrugere.
Cerând un grad superior la facultate, savanta româncă îi scria regelui Carol al II lea:
„Numirea mea s ar putea face pe aceeaşi cale excepţională ca şi a domnilor recomandaţi de dl. Perrin, ca o recompensă a descoperirii radioactivităţii artificiale, care este a mea şi de al cărui fruct s a bucurat d na Joliot Curie, recomandată de însuşi dl. Perrin pentru Premiul Nobel. (…)Domnul Decan al Facultăţii de Ştiinţe şi o parte din profesori mă sacrifică pentru a nu i nemulţumi pe dl. Perrin şi pe soţii Joliot Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie."
Veşnicile „plecăciuni" faţă de cei de afară, bogaţi, deci deştepţi şi merituoşi! Nedreptăţita savantă înfiinţase din proprie iniţiativă Catedra de Radioactivitate de la Facultatea de Ştiinţe Bucureşti…
* 1827 Petrache Poenaru (secretarul lui Tudor Vladimirescu) este inventatorul stiloului (tocul rezervor).
* 1858 Bucureşti primul iluminat cu petrol al unui oraş din lume şi prima rafinare a petrolului.
* 1880 Dumitru Văsescu construieşte automobilul cu motor cu aburi.
* 1881 Alexandru Ciurcu obţine un brevet din Franţa prin care prevede posibilitatea zborului cu reacţie.
* 1885 Victor Babeş realizează primul tratat de bacteriologie din lume.
* 1886 Alexandru Ciurcu construieşte prima ambarcaţiune cu reacţie.
* 1887 C. I. Istrate Friedelina şi franceinele.
* 1895 D . Hurmuzescu descoperă electroscopul.
* 1899 C .I. Istrate o nouă clasă de coloranţi.
* 1900 Nicolae Teclu bacul cu reglarea curentului electric şi gaz.
* 1904 Emil Racoviţă biospeologia
* 1905 Augustin Maior telefonia multiplă
* 1906, 18.03 Traian Vuia avionul cu tren de aterizare pe roţi cu pneuri; cu „Vuia I" acesta reuşeşte prima decolare fără să folosească nici un mijloc apărător, numai cu aparate aflate la bord (în fapt, primul avion din istorie).
* 1906 A.A. Beldiman aparatul hidraulic cu daltă de percuţie pentru sondaje adânci.
* 1908 Lazăr Edeleanu prima rafinare în lume a produselor petroliere cu bioxid de sulf.
* 1908 Acad. Nicolaie Vasilescu Karpen „pila Karpen", care funcţionează încă, neîntrerupt, de aproape 100 de ani!
* 1910 iunie Aurel Vlaicu lansează primul avion din lume fuselat aerodinamic.
* 1910 Tache Brumărescu maşina de tăiat sulf.
* 1910 Ştefan Procopiu efectul circular al discontinuităţilor de magnetism.
* 1910 Gh. Marinescu tratamentul paraliziei generale.
* 1910 Henri Coandă reuşeşte primul zbor al unui avion cu reacţie (fabricaţie proprie).
* 1910 Ioan Cantacuzino „fenomenul Cantacuzino" (aglutinarea unor microbi).
* 1913 1916 Ioan Cantacuzino vaccinarea antiholerică (metoda Cantacuzino)
* 1916 D . Danielopolu acţiunea hipertensivă a digitalei
* 1918 Gogu Constantinescu întemeiază o nouă ştiinţă: sonicitatea.
* 1920 Emil Racoviţă pune bazele Institutul de Speologie Cluj (primul din lume)
* 1920 ing. Gheorghe Botezatu a calculat traiectoriile posibile Pământ Lună, folosite la pregătirea programelor „Apollo" (al căror părinte a fost sibianul Herman Oberth); el a fost şi şeful echipei de matematicieni care a lucrat la proiectul rachetei „Apollo" care a dus primul om pe Lună (ca un fenomen de sincronicitate Apollo a fost unul dintre Gemenii Divini…)
* 1921 Aurel Perşu automobilul fără diferenţial, cu motor în spate (de forma „picăturii de apă")
* 1921 Nicolae Paulescu descoperă insulina; pentru că era un anti mason virulent, Premiul Nobel l au primit canadienii F. Banting şi J.R.J. McLeod pentru această descoperire…
* 1921, decembrie Ştefan Procopiu Fenomenul Procopiu (depolarizarea luminii)
* 1922 C.Levaditi şi Sazevac bismutul ca agent terapeutic împotriva sifilisului.
* 1925 Traian Vuia generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee
* 1930 Elie Carafoli avionul cu aripă joasă
* 1933 Henri Coandă aerodina lenticulară (farfuria zburătoare)
* 1938 Henri Coandă - efectul Coandă
* 1938 Henri Coandă discul volant.
* 1952 Ana Aslan gerovital H3
O sincronicitate uimitoare a fost sesizată de unele persoane: vehiculul descris de profetul biblic Ezechiel a fost asemuit cu ingenioasele centuri zburătoare testate de americani în 1961, dar, deşi americanii au fost creditaţi ca autori ai invenţiei, adevăratul inventator este Justin Capră care, în 1958 a proiectat, realizat şi zburat cu un astfel de aparat. Acum, acest aparat a fost îmbunătăţit şi este folosit (cu o autonomie de 30 40 minute) pentru salvarea rapidă de pe platformele marine şi pentru supravegherea zonelor forestiere.

Un crater de pe lună poartă numele lui…Spiru Haret
Aceasta deoarece savantul român a demonstrat că axa mare a elipsei pe care se deplasează Pământul în jurul soarelui este de o mărime variabilă, creând premisele de bază ale astrofizicii moderne.
Mai putem semnala existenţa unor personalităţi, adevăratele "vârfuri de talie universală" apărute dintre minorităţile din România, în toate domeniile. Un exemplu de prim rang: prof. Herman Oberth, un sas din Sibiu, considerat „părintele navigaţiei spaţiale"şi, de asemenea, profesorul lui Werner von Braun, şeful programului rachetelor americane „Saturn".
O altă idee propagată destul de puternic în societatea românească de astăzi este că, deloc mândri cu originea lor, unii dintre români afirmă că toate aceste prilejuri de mândrie naţională ţin doar de domeniul trecutului, că România de astăzi ar fi… o „ţară bolnavă", fără civilizaţie, fără personalităţi marcante, ea fiind mereu „codaşa Europei"
Pentru a contracara astfel de teorii negativiste, menite să i ţină pe români „la locul lor"(şi depărtându i de tradiţia şi sufletul neamului românesc), teorii stabilite de cei ce se doresc "Atotputernicii Lumii" , Iluminaţi, sau francmasoni, vom oferi şi o serie de realizări ale geniului românesc ale ultimilor ani:
Dr.fiz. Eugen Pavel, de la Institutul de Fizică Atomică de la Măgurele, a realizat un CD ROM (din sticlă) cu o capacitate de stocare de 15.000 ori mai mare decât a unuia obişnuit. Pe 5 astfel de CD uri ar putea fi stocată întreaga Bibliotecă a Academiei Române, iar informaţiile ar putea rezista…5.000 de ani!!! În noiembrie 1999, invenţia sa a fost premiată cu medalia de aur la Salonul Mondial al Invenţiilor „Bruxelles Europa", iar autorul doreşte cu orice preţ producerea de serie în România. Dar forurile din România întârzie la nesfârşit formalităţile…
Constantin Pascu a realizat în anul 2000, în premieră mondială, un aparat care purifică aerul în spaţiile de locuit: distruge bacteriile din aer, reţine praful şi fumul de ţigară, atmosfera devenind „ca în salină sau pe litoralul marin ". Instalarea acestui aparat costa atunci doar 480.000 lei!…
Petrică Ionescu este cel mai important regizor de operă după Zefirelli (afirmaţie făcută de George Astaloş, în ian.2001)
România a câştigat Campionatul Mondial de bridge (considerat de mulţi drept cel mai inteligent joc de cărţi) pe Internet, în 16.11.2000 (107 75 cu SUA în finală).
Hackerii români sunt consideraţi printre cei mai buni (şi mai periculoşi) din lume. „Distracţia" (conform declaraţiei lor, ei nu fură informaţii, ci doar doresc să îşi dovedească … valoarea) celor „5 magnifici de la Răsărit" a obligat CIA să trimită o delegaţie la Bucureşti… Printre site urile "sparte" de ei: US Army, US Air Force, US Navy, NASA, Coast Guard, departamente federale, etc…

La salonul invenţiilor de la Geneva (aprilie 2001), România s a clasat pe locul I în privinţa numărului de premii obţinute şi pe locul II (după Rusia) ca număr de invenţii prezentate. Adică a luat premii pentru toate cele 62 de invenţii prezentate (22 premii I; 18 premii II; 22 premii III)!! Delegaţia română s a mai întors de la Geneva şi cu 4 premii speciale din partea delegaţiilor altor ţări, un premiu de creativitate (pentru Ionuţ Moraru invenţia „Biomer"), Medalia expoziţiei şi Diploma salonului pentru contribuţia excepţională în promovarea invenţiilor.
Prof. Ştefania Cory Calomfirescu a primit medalia de aur a mileniului din partea Universităţii Cambridge (ian. 2001), fiind aleasă şi în Consiliul Director al prestigioasei instituţii britanice. Posesoare a două certificate de inovator, autoare a 8 tratate de neurologie, Şefa Clinicii de Neurologie din Cluj Napoca este primul medic din lume care a scris un tratat despre edemul cerebral. În plus, medicul român a primit şi medalia de onoare a mileniului din partea Institutului Biografic American, fiind numită şi în conducerea acestei unităţi.
Dr. Maria Georgescu , eleva prof. Ana Aslan şi director al institutului cu acelaşi nume, a avut o serie de pacienţi celebri: Charlie Chaplin, Leonid Brejnev, Iosip Broz Tito, J.F.Kennedy, Charles de Gaulle, preşedinţii Suharto şi Ferdinand Marcos, generalul Augusto Pinochet (1993), prinţul Agacan (cu soţia), contele Olivetti, contesa Zwarowskzy, etc.
La olimpiada internaţională de matematică de la Washington (iulie 2001), elevii români au obţinut o medalie de aur, două de argint şi trei de bronz. Ei sunt din Galaţi, Arad, Vâlcea şi Constanţa. Participarea la olimpiade internaţionale de matematică şi fizică: 500 de elevi din 83 de ţări…
Mihai Manea, medaliatul cu aur (din Galaţi) are, la 18 ani, un palmares impresionant: medalii de aur timp de trei ani consecutiv la internaţionale şi Balcaniadă… Fireşte, el a fost „racolat" imediat de americani, optând pentru Universitatea din Princetown (SUA)…
Ştefan Cosmin Bucă, Maria Popa şi Mihai Ivănescu au fost nominalizaţi, în vara anului 2001, pentru Premiul Nobel de către instituţii din SUA! Primul este student la Economie, ceilalţi participă la programe în colaborare cu NASA.
Nicu Mincu din comuna Iveşti (Galaţi) vindecă diverse boli cu leacuri şi ceaiuri preparate din 170 de plante. La 81 de ani, arată ca la 50, pentru că, spune el, a descoperit un (secret) elixir al tinereţii…
România este pe primele locuri în lume la… exportul de inteligenţă. De exemplu, la „Microsoft", a doua limbă vorbită este româna, iar la NASA mulţi dintre specialiştii de prim rang sunt tot români…

Radu Teodorescu este proprietarul celei mai renumite săli de gimnastică din SUA (Manhattan New York). Emigrat în 1972, a ajuns cel mai celebru profesor de fitness de peste Ocean, printre clienţii săi numărându se Robert Redford, Cindy Crawford, Candice Berger, Susan Sarandon, Mick Jagger, ş.a. Celebrele casete video lecţii de fitness produse de Cindy Crawford începând din 1992 au fost realizate împreună cu antrenorul său, Radu Teodorescu, care doreşte să înfiinţeze în România primul institut din lume de pregătire a profesorilor de educaţie fizică în fitness pentru adulţi…
Nicolae Bălaşa ( 39 de ani), un inginer mecanic din Dolj, socoteşte mental mai rapid decât calculatorul (înmulţiri, împărţiri, ecuaţii de gradul II, radicali de ordinul III şi IV)! Fost inginer la Uzina Mecanică Filiaşi, din 1994 Nicolae Bălaşa este actualmente şomer…
Ion Scripcaru, strungar şi lăcătuş mecanic din satul Uzunu (Giurgiu) nu găseşte de 4 ani, 15.000 USD pentru a şi realiza invenţia epocală (până la proba practică): motorul care nu consumă nimic! Acesta ar trebui să funcţioneze pe baza gravitaţiei, fiind în fapt „instalaţie mecanică amplificatoare de putere, capabilă să transforme forţa statică gravitaţională în lucru mecanic ". „S ar închide toate centralele nucleare", spune el. Numai că OSIM (Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci)a refuzat să i breveteze invenţia în lipsa unei machete funcţionale, doar pe baza schiţelor. Petre Roman şi Ministerul Cercetării şi Tehnologiei l au tratat cu indiferenţă (1997), iar sponsorii nu se înghesuie (ca şi statul) să i asigure cei 15.000 USD necesari…
Sandu Popescu din Oradea este primul fizician din lume care a reuşit teleportarea unei particule. O aplicaţie a acestei invenţii: criptografia, transmiterea mesajelor secrete. Acest eveniment epocal a avut loc în 4 iulie 1997, în laboratoarele din Bristol (Anglia) ale celebrei firme „Hewlett Packard". Pe vremea lui Ceauşescu, Sandu Popescu a reuşit "performanţa" de a fi şomer în România…
Ioan Davidoni ( 52 de ani), un bănăţean sărac material dar bogat în idei geniale, este un exemplu relevant pentru modul în care ne pierdem cea mai mare bogăţie: inteligenţa şi inventivitatea. Angajat al fabricii de sticlă din Tomeşti (Timiş), pentru care a realizat, în câţiva ani, 45 de invenţii şi inovaţii, el a fost disponibilizat când a îndrăznit să şi ceară drepturile (o parte din cele 4,3 miliarde de lei economii aduse fabricii la nivelul anului 1995, adică… de 4 ori greutatea sa în aur!) şi apoi a fost reangajat ca muncitor… „din milă"!! Ulterior, Ioan Davidoni a mai realizat două invenţii de excepţie: un recuperator de peliculă de ţiţei şi pantofi magnetici antistress ce pot asigura o longevitate de peste 100 de ani… Prima invenţie valorează miliarde de dolari în Vest, a doua a înregistrat o inutil la OSIM, pentru că atât chinezii cât şi americanii i au furat şi folosit invenţia cu un profit imens. De exemplu, în SUA s au vândut peste 10 milioane de perechi, cu un profit de peste 1 miliard de dolari… În acest timp, statul român ignoră în continuare o invenţie, într adevăr de miliarde…
Anonim născut la 14.11.1902, în Câmpina este redescoperitorul tratamentului cu lumină. Prietenul său, Albert Einstein l a avertizat: „Eşti un visător. Cine crezi că o să ţi permită să distrugi întreaga industrie farmaceutică şi să revoluţionezi medicina? " Mai târziu, Elena Ceauşescu i a propus, prin intermediari, să i cedeze invenţia… Până la urmă, avea să ajungă prioritatea neuropatologului Peter Mendel, ca atâtea alte invenţii româneşti „pierdute" în străinătate …
- În 1991, Carol Przybilla a înregistrat la OSIM brevetul unui aparat bazat pe invenţia sa mai veche, neconcretizat nici până acum. Între timp, principii incluse în tehnologia aparatului au fost utilizate în realizarea hiperboloidului inginerului rus Garin, cu aplicaţii militare malefice…
C.P. Carol Przybilla a mai realizat şi alte invenţii deosebite: turbină cu combustie internă (1958, vândută de statul român firmei General Motors), termocompresor frigorific cu circuit închis (1959), motor eliptic, fără bielă (vândută Japoniei şi folosită în celebrele motociclete japoneze), armă defensivă antitanc (anii `90).
Justin Capră este un inventator celebru al României, din păcate mereu tratat cu indiferenţă (chiar ostilitate) de autorităţile statului, condiţii în care nu e de mirare că unele din invenţiile sale (de miliarde de dolari) i au fost pur şi simplu furate de americani…
În 1956, la nici 25 de ani, Justin Capră a inventat primul rucsac zburător , un aparat individual de zbor. După 7 ani în care „semidocţii savanţi" l au tratat cu dispreţ pentru că era doar tehnician şi nu inginer, în 1963, americanii Wendell Moore, Cecil Martin şi Robert Cunings au preluat invenţia din România şi au lansat o în fabricaţia de serie…
În 1958, Justin Capră a realizat prima variantă a rachetonautului, cu care s a ridicat de la pământ la… Ambasada SUA din Bucureşti. Rezultatul: invenţia a fost şi aceasta furată şi brevetată în 1962 de Wendell Moore („specializat" deja!), iar inventatorul… a fost arestat de Securitate pentru că ar fi dorit să fugă din ţară cu aparatul său…
Justin Capră mai este şi realizatorul celui mai mic autoturism din lume, „Soleta", care consumă … 0,5l/100 km şi al unei motorete unică în lume ce funcţionează cu acumulatori (37 kg, 30 km/h, 80 km autonomie cu o încărcare).
Mihai Ruşeţel a inventat motorul cu apă! „Cazul Ruşeţel", este elocvent pentru geniul românesc dar şi pentru „talentul" cu care ne risipim forţele şi putem să ne pierdem valorile. Proiectul a fost depus la OSIM în 1980 şi a fost brevetat în …ianuarie 2001 . Până atunci, Securitatea l a şicanat pentru refuzul de a cesiona invenţia statului, iar în februarie 1990, precaut, el a refuzat angajarea ca şi consilier tehnic la „Mercedes" (2.500 DM lunar) pentru a nu pierde, eventual, proprietatea invenţiei… Motorul său se bazează, ca principiu de funcţionare, pe „ cazanul Traian Vuia", invenţie folosită încă la locomotivele Diesel electrice pentru încălzirea vagoanelor. Poate fi utilizat în domeniul transporturilor terestre şi navale, în locul turbinelor din termocentrale, şi chiar a centralelor termoelectrice.
În lume, mai există două brevete în domeniu (Japonia şi SUA), dar acestea nu depăşesc nivelul locomotivei cu aburi, necesitând combustibil solid sau lichid. „Motorul Ruşeţel" foloseşte drept combustibil doar apa, şi are dimensiunile unui motor de Dacie, sursa de energie iniţială fiind o banală baterie de maşină. Datele tehnice preconizate de a patra sa machetă (10 l/100 km consum de apă, 70 km/h viteza maximă) pot fi îmbunătăţite la realizarea prototipului: un motor cu apă montat pe o Dacie 1310. Directorul general al Uzinelor Dacia, ing.Constantin Stroe, care cunoaşte acest proiect chiar din 1980, a afirmat că este dispus să ajute inventatorul cu orice are nevoie pentru realizarea prototipului şi a declarat, încântat. „Reuşita ar fi un miracol, şi cred că în asemenea caz ar trebui să se inventeze pentru acest om Premiul Super Nobel"

luni, 6 octombrie 2008

2008 (douamiiopt)

2008
(douamiiopt)


Ar fi fost nimerit sa incep ca si George. Orwell in romanul sau „1984”…dar m-am gandit sa va intreb de-a dreptul: Ati fost vreodata la balamuc? De fapt retorica si sclifosita intrebare, nu ? Toti traim in balamuc…unii mai mult ca altii. Pai ce sa fie familia degradata de azi ? Dar scoala new age-ista a invatamantului modern ? De politica mai cutezati sa ziceti ceva ? De armata, care slujeste interesele straine de patria mama ? de Biserica institutionalizata(cineva remarca fabulos : « Da, Hristos avea dreptate ca nici portile iadului nu o vor biruii, dar a uitat sa ne zica de portile raiului…adica din interiorul ei ! ») cu spagi, homolatrii, masonerii si alte alea… ? Ce a mai ramas ? Au ramas multe dar e inutil si plictisitor sa le enumar…au mai ramas multe « desfranate »ale acestor veacuri care isi etaleaza rusinile cat mai nerusinat cu putinta, cu pretentie de fete mari !
Ce naiba se intampla cu Creatia ta Doamne ? Am innebunit cu totii ? Eu unul nu mai inteleg nimica ! Mai bine as prefera un inamic in fata decat perfidia si lasitatea de a ataca a aceluiasi…din spate(cum au luat modelul calfele si zidarii acestei lumi bicisnice !). Un amic remarca : « Daca ai fi tu curat ai vedea toate curate, deci…problema este la tine ! » Haida-de, frate, pai ce Creatorul ne vrea orbi, lasi, demagogi, cu ochelari de eclipsa ? Sau ne vrea cu discernamant, luptatori, fierbinti, nu caldicei, jertfelnici, marturisitori, isteti, vii, reali ? Dar ce va dau eu lectii ? Stiti si voi ce sa faceti si cum !
Am vrut, initiind acest articol sa utilizez roetgenul bunului simt, al normalitatii si sa fac o radiografie teapana a zilelor acestea cocosate, si sa se fi vrut pe o intindere din toate domeniile importante ale vietii…dintre cer si pamant. Dar ingerul negru mi-a soptit : « la ce e bun, crezi ca ei vor lua aminte, crezi ca ei nu stiu astea ? ». Si eu dintr-o parte i-am zis : « Stii povestea aia cu acel sarman popa catolic care a fost trimis pe o insula cu canibali pentru ai increstina si dupa ce a fost lasat acolo cu provizii, corabia a plecat, avand sa se intoarca peste multi ani. Vazandu-l tot singur, neconvertind pe nimeni, a fost intrebat de ce nu inceteaza sa mai predice, daca totul este in zadar ? Acesta a raspuns ca daca ar inceta vreodata sa predice crestinismul la acesti salbatici, l-ar convertii ei pe el la canibalism ! ». Ingerul rau a zis : « nu stiu, zi-mi ! ». Eu am ras si i-am dat un branci… : « Prostule, tocmai asta am facut ! »
Deci, se cuvine ca uneori sa predicam ca si nebunii dupa Hristos, in van, sau pentru ingeri, sau pentru necuvantatoare, sau fie si numai pentru noi…dar sa nu incetam niciodata !
Acum cativa ani am calatorit de-a lungul si de-a latul batranului si cocosatului continent al Europei. Am ramas mut de cata prostie exista ! Si ce mai puneti ca un fraier de homo…nimicus dintr-o taverna de universitate anglicana scoate gaselnita ca noi am fi pe penultimul loc in Europa la IQ…..adica intelighentie monser ! Ba, dar tolomac mai esti fatalaule (termen neaos )! Pai am vazut la un moment dat o lista lunga tare de « Romani celebrii dar necunoscuti inca ! » scrisa de careva, care continea sute de inventii mari, neomologate de strainataturi….tu ai citit asa ceva in viata ta de soricar ? Si ce mai pui ca fatalaul utilizase tehnici de sondaje ca : « ce mananca diferitele popoare, cat de mare au craniul, diferente de rase, etc… » tot mumie ai ramas cu darwinismul tau festelit ! Nu ai mai citit in suficienta ta de intelighent nimic mai recent decat freudisme si darwinisme…doar sunt parintii tai cu sort, hermetici !
Ma uit in jur si vad : Armata, desi e trimisa aiurea-n papusoi tot cu aceiasi bocanci cu numar mare se gasesc la bietii recruti, tot acele cadre cu Logan nou-nout si cu amante de-a dreapta lor umbla, tot cu masini de razboi impinse ca altfel nu le urnesti, la alarmele ce se fac periodic, tot cu cadrele pregatite prost si refulate de cazarma. Ati facut armata, sa vedeti marea tampenie..acum si cu euroi, ca se lupta cu spagi care sa ajunga in amarastenia de tari ca sa fie testate pe viu noile arme ale « dezvoltatilor » de americani si restul ?
Ce mai vad….Draga si sarmana Biserica, cotropita de epishcopi flausati cu izmenute de dama, cu mitre indesate cu stralucitoare pietre semi sau chiar pretioase (parca ar fi femei care isi apreciaza garderopa….sarmane iubiri esuate in putere !!!)care cica ar insemna coroana de spini a lui Hristos(nu va bufneste rasu’-plansu’ ?). Posturile variaza de la un dos intors la un sex oral cu epishcopul, au la vreo 7.000-10.000 de parai(verzisori, dolarei bre !). Cuviosii care cica tin post sa nu citeasca, interzis fariseilor scifositi!!! Lupte pe ciolanul puterii ca in biserica nu o sa mai vedeti niciunde ! Daca cineva dintre bine-intentionatii din guvern sau de aiurea ar vrea sa intre in actele Bisericii nationale si sa vada c-am cum stau ei cu banii, si sa fie sinceri si dezinteresati, s-ar crucii o lume intreaga de putoarea banilor spalati, a spagilor, a falsurilor in acte….dar cine sa faca, mai bine dam cu « iubirea »si iertarea, ca sa nu smintim…..smintitii, nu ? Vai de voi-noi ! Sa vedeti cum se invata in seminarii, facultati, dupa ce si cum….sa vedeti cum se fac slujbele, sa vedeti mumificate traditiile….eee, e mult de scris si in toata lumea nu ar incapea daca s-ar scrie despre asta, nu ? « Tu, esti Petru si pe aceasta piatra voi zidii Biserica Mea si portile iadului nu o vor biruii pe Ea ! », eu de colo : « Iertare Doamne, dar portile raiului, o vor biruii ? Adica ai Tai, te vor trada la fiece slujba, ca sa aduc aminte de sarutul-tradare a lui Iuda ? ». Dumnezeu atunci, lasa mancarea intinsa, neatinsa, desi era flamand si se scoala pleacand cu capul sau plin de stele in jos, nespunand nici un cuvant….era pentru a doua oare cand de la lupta cu Iacov, fusese invins ! Dar Lui ii placea asta !
Ce mai vad….draga noastra « stiinta de a conduce masele »…politichia bre….aici nu mai au cenzura si se vand, se lupta ca dihorii sau hienele….dupa aia dorm linistiti in scaunele lor de la Parlament, tragand… « vanturi » ! Se fac coalitii, se desfac….se pupa, apoi se scuipa, declara paturcian vrute si nevrute, isi arata coltii unii la ltii, amantele, dosarele, spagile, masinile, casele, termopanele, vapoarele, etc…nicicand si parca pentru eternitate clasa politica nu a fost mai de proasta calitate si mai plina de lingai ca acuma !
Vad declaratii de analfabeti, de pampalai si trepadusi, lupte intre coalitii si asa zisele partide…in politichie nu accezi decat daca esti evreu, mason sau homalau(combinatie stralucita intre stiintificul homo si neaosul fatalau !), altfel nu te primesc in troaca lor.
Ce mai vad ? Vad invatamantul nostru drag…de la catedre inalte pana la cele mai joase, contopit de pilosi, spagari, mosi si babe care nu mai vor sa plece si tin cu dintii lor cu placa de scaunele pe care le ocupa parca din vremuri imemoriabile. La scolile generale-primare, vad cum incet incet nu mai sunt copii…ori deloc, ori impertinenti…cum se introduc modele noi(Waldorf, Step by Step, etc…)pentru spalare timpurie a creierelor, cu cadre adecvate, scolite cu fala in germania, sua, etc(nu am scris gresit, ci intentionat asa !) Programe(cur-ricu-lum-uri) descelerate, copiate de prin occidentul tembelizat si satanizat(imi aduc aminte de cateva discutii cu cativa dintre adeptii oficiali aia cestor noi forme de spalare a creierelor, le explicam deosebirea dintre vechile paradigme si cele noi, pericole, etc….la care priveau cu uimirea magarului intre oi, si apoi se intorceau la ale sale…no coment !). Apoi ciclul gimnazial cu programe incarcate sau golase, cu lectii de cultura civica, de sexologie de religie facute de ageamii si pilosi, care invata despre un Dumnezeu impasibil sau cel mult al ospetelor si al pedepselor(ca in revistele lui Visarion si Trifa, dupa care se si preda !), nici o iubire, numai frica si micime sufleteasca ! Apoi vine liceul cu pregatiri, olimpiade, etc…de nu mai lasa bietului copil devenit pe negandite mare cu celular agatat intre blugii rupti in fund si lacul de pe unghiile barbatilor, nici o clipa de regasire si speranta. Facultatea-Universitate cu predici holocaustiene, ecumenice, globaliste, internationaliste, rotariene, cu sex non-stop, droguri, house, manele, rock, spirtoase, afumari…caterinci, chefuri…si ce credeti ca se termina aici ? Dar care este produsul…care este finalul….pai ce va spusei mai sus si mai la vale ?
Ce mai vad….afaceristi, bisnitari(de la bussines), camatari….Delphing(va voi spune despre asta !)Oriflameuri, Avonuri, oale, ulcele de vanzare…Acum cateva luni in urma am prins in Bucurestiul meu drag o astfel de secta…..Delphi International (cotata ca ce mai mare afacere internationala, cu castiguri de la peste 500 euro la peste 1000 euro pe saptamana si peste 46.000 pe an !)cu sediul…unde credeti…In Paradisul Fiscal…Monaco….Gibraltar, care este plina de inculti, si un adevarat balamuc, se plauda se scandeaza « Go Delphin, Go »(saracul animalut…delfinul ce a ajuns !), se spuneau balbe, glume deocheate, de nalfabeti de ocazie….ca la sectele cu mormoni sau cele cu negrii…care danseaza la slujbe ! Bai ia luati la purificat pe acestia….hai chiar acuma…SRI-ule, si altele…. !!! Bai fraierilor, noi suntem neam de viteji si de eroi bai si nu prostiti decat pleava societatii…..sa tineti minte asta !!! Fratilor fugiti si nu dati banii aiurea pe cartea lor : « Calea Succesului », care coste, vreo…tineti-va bine : 80.000.000 lei…..da, ati numarat bine zerourile ! Zic ei ca daca divulgi secretul platesti 10.000 euroi, ba prostilor, voi nu ati auzit de romani ? Acolo se duc numai imbracati la patru ace si castiga daca inseala pe alti creduli si cumpara cartea aia tembela de peste 800 de pagini(o performanta daca stim ca este facuta de cei de la Mercedes, etc, care obosesc dupa primele litere scrise !)in care ti se dezvaluie formula secreta de a insela fiscul, oamenii, pe Dumnezeu, pe diavol, pe maica-ta, pe frate-tu, si tot neamul omenesc. Am asistat consternat cum se manifestau avocati, afaceristii, preotii, inginerii, profesorii, casnicele tele-noveliste, gagicile acolo, grasele, mosii, balosii, paduchii societatii….cine credeti ca era mai marele pe Romania ?…..ati ghicit un fost « teolog », popa, Blidaru….din Bucale maca-ti-as ! Pai nu e dracul cel mai mare teolog… ?Avo Cleopa….rasuceste-te pe partea aialalta ca ai amortit, acum incornoratul e si bancher, politician, geniu, sfantuletz, profesor, inginer, si alte alea….na ! Fugiti si desconspiratii pe cei ce zic ca vand « multii level », adica « nu piramidal »( ?!) ca Caritas(mancofonie intentionata !), Gelsor, FNI, BIR, etc….ca noi « nu stim » englezisme si nu putem traduce ! Acum vechea piramida a misterelor este inlocuita de Reteaua(WWW, in traducere, World wide web - panza de paianjen care inconjoara lumea…666 !)Sic ! Sau la Amway….. « poteca » americana…unde nu te primea decat daca te stampila pe mana dreapta sau pe frunte cu ceva bine-mirositor…auzi dom’le tupeu de borfas! Sa va mai zic de incantatiile ce se fac la Herbal Life, sau Forever Living, sau la California Fitness…. ? Ca sa aibe succes la IQ-istii cu levelul mai mic de la noi….se duc acestea la voodoo-istii (nu v-am injurat ci nu am putut gasi o rima mai buna !)de prin cotloanele lumii ca sa le….rau-cuvanteze, blesteme, vrajesasca….pentru succes…si mai va intrebati toti care sunteti angrenati in aceste « cercuri de succes »….de ce va certati in familii, de ce va este rau, de ce, de ce….dar unde vin banii…..ce mai conteaza, nu ? Voi va vindeti sufletele mult mai usor si mai ieftin…..of !
Mai vad si opinteala de a Condamna Comunismul…..de catre trepadusii comunisti…bai sa stiti de la mine, dracul e si prost si fudul….cum sa condamne comunismul, cand comunistii sunt la putere, cand parintii lui, evreii sunt stapanii lumii ? Voi chiar v-ati tampit si aplaudati orice ? Voi chiar traiti in transa si credeti ca o sa stiti cine va turnat, sau cand, sau cum ? Never-ever !
Mai vad o Diaspora festelita, adormita, hipnotizata, cu pretentie de elita……care se lamenteaza si atat ! Ziare klumea numai apar acolo, doar cele comandate dela Bucale….atat ! Restul…somn usor !
Mai vad carti cu ghiotura pe tarabe, de patapievicieni, liicieni, cartarescieni, care opereaza cu festile acrite si pleava, cu spoiala de carturari si de « recenti »……mai vad tembeliziunile(TV) finantate de CNN-uri si alte calfe naimite cu creier de musca, de politicieni unsurosi unsi cu toate alifiile, care nu arata decat o Romanie a violurilor de babe, a muscaturilor de caini bagabonzi(pai cum sa nu se razbune bietii patrupezi pe asiaticii de la noi, care ii servesc la chermeze cu mere in gura ?) a manelistilor in Viper-uri, a casatoriilor lui Mircea Radu si Andreea Marin(refulatii pana la paroxism)…dar STOP ! Din fericire Romania este cu mult mai mult decat aceste nimicuri exacerbate, este cumintenie, omenie, binecuvantare, este duiosie, este dor, doina, cucernicie, inca bun-simt, istetime, nemoleseala, vivacitate, chiar si in cele mai de jos, cultura, atat cat este, dar este ! Vorbesc de cea care nu se vede lesne, dar se simte….daca mai ai organul cu care sa simti asta !
Vreti sa va mai obosesc…cu « vedeniile mele » ?
Cred ca nu !
Mai bine va las sa ma ocarati, sa ma infierati, sa ma aburiti cu laudarosenia gratuita, sa ma urmariti, sa ma desconspirati, sa ma hacker-iti….ca aveti pen’ ce…. !!!
In spatele fiecarei litere din acest articol este o durere, o bucurie, un sentiment, chiar o energie, sau sa zic mai bine duh ? Deosebiti-le !
Si tot mai credeti ca nu suntem in romanul lui Orwell ? Poate doar cu o rectificare : « nu omienouasuteoptzecisipatru, ci douamiiopt !
Cascati ochii romani !
Cine are minte sa inteleaga, sa intelaga, cine nu…..buhuhu !
Hai gata…. !

joi, 2 octombrie 2008

Recapitulare de bun simt

Recapitulare de bun simt,
(care aveţi căuşul minţii mai mic, sau suferiţi de „nimic-concisul” recent, citiţi pe diagonală, tot se va prinde ceva…!)

Nu aş fi vrut să scriu acest articol, deoarece în mod sigur o să-mi parvină din nou critici sterile sau laude deşarte. E şi ce, până la urmă, de-aia se va opri soarele de pe cer sau pământul din rotaţie! Cursul atacurilor şi laudelor trebuie impetuos puse la punct. Laudele nu mă mulţumesc deoarece sunt numai laude şi mai trebuie să spun că eu doar am redescoperit ca orşicare dintre voi filonul autentic al credinţei nedisimulate şi a neamului în care trăiesc. Bine, bine, am scris şi altfel, dar nu neapărat critic sau obraznic. Criticile le accept ca cealaltă parte a adevărului, dar dacă sunt de bun simţ, de la oameni de bun simţ şi bazate pe adevăruri, nu deşănţate! Eu nu scriu pentru mine şi pentru orgoliul meu, ci pentru adevăr şi dreptate, în duhul iubirii autentice de om şi Dumnezeu!-cred ca propoziţia asta ar arăta mişto pe prima pagină a cărţii sau undeva unde incepe cartea sau pe coperta pe spatele cărţii acolo unde se prezintă autorul !
În articolul „2006” vorbeam despre orwellianul an în care vieţuim, despre Armata, care cu aceiaşi bocanci cu număr mare şi maşini de război depăşite, bagă la înaintare „carnea de tun” a fiilor acestei ţări, mai ales unde nu ne fierbe oala. Indiferent de ce-ar zice unii sau alţii, nu avem ce căuta şi ce apăra acolo. Am scris acolo şi despre Biserică, cu durere, despre „iubirile eşuate în putere” şi altele, altele…apoi politichia noastră cea de toate zilele…cu dosare, amante, şpăgi, despre accederea doar dacă eşti mason, evreu sau homo, etc…apoi despre învăţământ şi prea mulţii piloşi, moşi, babe care ţin cu dinţii de catedră blocând într-adevăr pe tinerii merituoşi, despre curricumurile aiuristice tip new age…despre afacerile cu acoperire politică, gen Caritas, Delphing, BIR, etc…despre opinteala de a condamna comunismul, sau securiştii numai…Mi s-a răspuns că eu sunt cel care vede strâmb şi deşelat…oare domnii mei critici, voi sunteţi chiar condesatori ai vidului? Închei acest rechizitoriu la articolul sus amintit, „2006” cum am încheiat şi acolo…poate acum aud şi văd aceia: Din fericire România este cu mult mai mult decât aceste nimicuri exacerbate, este cuminţenie, omenie, binecuvântare, este duioşie, este dor, doină, cucernicie, încă bun-simţ, isteţime, nemoleşeală, vivacitate, chiar şi în cele mai de jos, cultură, atât cât este, dar este !
În „Exilul Maicii Domnului şi Liturghia schimbată” am scris ceva mai apăsat despre puţin ştiuta hotărâre a Sf. Sinod de a schimba Liturghia existentă (care hotărâre se încearcă să se aplice insinuos). Am pus acolo în paralel argumentaţiile lor, care nu sunt numai gramaticale, atenţie !....cu cele ale Sfinţilor părinţi, ale bunului simţ, precum şi ale altora….stupoare, au început să scuipe şi acum aici…vlădicii iniţiatori au aruncat cu toiagul igumenic şi au interzis primirea mea la Marea Agapă Liturgică din oraşu-mi natal, iar aceştia ca şobolanii din altar au acceptat trepăduşa-laşă soluţie…şi am fost interzis, întâi la predică, apoi la altar…ar fi vrut ei mai mult, dar Dumnezeu a zis: „Staţi şi nu îndrăzniţi!”. I-a deranjat publicarea mea, vestirea de pe acoperiş, a acesui început de sfârşit. Închei comentariul acesta cu câteva cuvinte ale unuia dintre „răscolnici”, poate pricepe careva ceva: „Iată de ce, una din cele mai grele încercări survin atunci când iubiţii noştri arhipăstori nu sprijină lupta noastră şi pornesc pe un drum greşit, silindu-ne şi pe noi să procedăm în acelaşi mod. La această ispită se cuvine ca noi să răspundem prin cuvintele apostolului, atunci când sinedriul le-a interzis să propovăduiască Numele lui Hristos: „Trebuie să ascultăm mai mult pe Dumnezeu decat pe oameni”. Unii dintre creştini se vor împotrivi, desigur repede vor fi neutralizaţi şi calificaţi drept „răscolnici” (cum nu o dată s-a întamplat şi în trecut). Ceilalţi vor prefera să tacă, spunând că atitudinea ierarhilor este păcatul lor personal, care pe noi nu ne interesează ş. a. m d. Adevărul ne va izbăvi de moarte (Pr. Timotei Alferov).
A venit rândul apoi articolului: „Evanghelia lui Iuda, Evanghelia holocaustului”, subiect sensibil, pasibil de ordonanţa Năstase. Aici am vorbit despre canalele tembelizante, darwinisto-marxiste (ia ziceţi, ştiţi originea celor doi pomeniţi?), Geographic Chanel, Discovery Chanel, Animal Planet & co…în care, deşi patronate de evrei (lucru neutru şi de no comment) atacă constant religia creştină şi chiar bunul simţ. Am arătat că acele anemice argumente ale susţinătorilor de gnosti-astrologism, împletite cu şamano-voodoo-ism nu sunt decât pentru copiii naivi şi babele cu probleme. Am arătat despre paradoxul...: „Se descoperă Evanghelii peste Evanghelii şi scrieri peste scrieri de mii şi mii de ani, dar unde sunt arhivele Auschwitz-ului, că sunt mai aproape de noi? Dar arhivele reale ale SRI-ului? Dar ale NKVD-ului? Dar ale Stass-ului?” Am încheiat cu : „Poporul român şi nu numai, are dreptul să ştie cine i-au fost asupritorii comunişti cu nume şi prenume, adresă, conturi, aşa cum şi creştinii de peste tot trebuie să ştie că Iuda a fost un trădător şi atât, iar cuvântul trădător nu are mai multe sensuri, ci numai unul: slujitor al Satanei” şi bineînţeles, criticii mei cerbari...nu au întârziat să vomite argumentele lor de două parale.
Urmează articolul: „Crăciunul Roşcovelor” în care mărturiseam despre Crăciunul mimat de americani şi româno-americani în SUA, pe unde mă preumblam atunci, despre superficialitatea securimii de acolo, despre exilul care a îmbătrânit sau a dispărut cu forţa de acolo, despre zidurile cenuşii şi poporanismul românilor de acolo, care nu mai vor să recunoască la „proştii din ţară” că spală lăturile negrilor şi că-s dezrădăcinaţi rău...cu anumite excepţii, care mă vor ierta, desigur! Am vorbit despre brain-washingul făcut tuturor acolo, despre Moş Crăciuniţele cu Coca-Cola şi cadourile cu roboţi, Play Station şi X Box-uri făcute copiilor, despre nevoia ca toţi să-L naştem pe Hristos în noi, în aceste zile (aspectul mariologic al Bisericii, Părintele Evdochimov) şi ce credeţi...am primit o groază de ameninţări din partea, nu-i aşa că ghiciţi? A românilor care mănâncă roşcove în ţara roşcovelor, America...masoni, popi, terchea-berchea.....bine, unii m-au mai şi publicat, bătând din palme că înjur pe cei de acolo, dar nu pentru asta am scris eu ce am scris!
Am încercat să o „dreg” oarecum cu articolul din ajunul marii sărbători, intitulat: „Paralele Crăciunului”, în care de la afirmatia lui L. Laveile („Orice început se mişcă între bucurie şi sacrificiu”) şi până la aceea că, gândirea religioasă (Jaspers, Lacroix) distinge între „origine” şi „început”. Mi-am structurat expunerea de la Newman şi până la Nicolae Cabasilas şi anume, ca, toţi mărturisesc: „Crăciunul este moartea vechilor noastre deznădejdi”. Degeaba, criticile turnau, dar şi laudele…le-am lăsat să curgă şi să se discearnă…şi s-au decantat !
Urmează, aleatoriu, desigur: „La Apusul libertăşii – cum se votează la români!” unde am plecat de la un fapt real: „S-a dovedit a-nu-ştiu-câta-oară că românul de acum îşi merită soarta pe deplin. Stăteam în pre-ziua alegerilor la o coada la Farmacie (pentru medicamente compensate - acum cozile nu mai sunt la pâine, carne, etc, ci la farmacii şi ... bancomate! Ne-au dresat bine de tot!) şi întreb şi eu un bătrânel respectabil (pe din-afara): „Vă convine situatia asta, să aşteptaţi două zile incontinuu la coadă pentru medicamente? Sau acum veţi ştii cu cine să votaţi?”, mi-a dat un răspuns care m-a năucit: „Cu cine votez? Tot cu aştia (PSD-cripto-neocomuniştii) bineînţeles, ce dacă şi-au făcut averi şi vile pe nedrept, acum dacă s-au îngrăşat aştia să mai îngrăşam şi pe alţii?…” şi am ajuns la impresiile mele de membru într-o comisie de vot. Am încheiat cu: „Să mai salvăm ce mai este de salvat, contează răspunsul fiecărui eu. Să nu ne mai „permitem” luxul să-i îndepărtăm şi pe cei pe care i-am apropiat cu greu, măcar că nu-s vrednici în totalitate (să ia piatra şi să arunce cine se crede mai vrednic!). Sunt pesimist? Se prea poate, dar să nu uitaţi că optimistul este un pesimist dezinformat!” Bineînţeles, aplauze şi înjurături, că de....în Balcani suntem.
Urmează: „O zi în eterna România” (The Daily programme), în care încep sa povestesc o zi din drumul meu aproape la fel spre serviciu şi nu numai, ocolind scuipăturile de pe jos, certându-mă cu şoferul de microbuz pentru manelele la maxim date (moment la care cei pe care i-am arătat cu degetul în „Crăciunul Roşcovelor”, mă aplaudau şi mă înjurau ceilalţi!) şi am ajuns până la citatul din ziarul „Adevărul”, din 11 octombrie 1919, care scria printre altele: „…avem prea mulţi oameni cuminţi şi nici un nebun. Ori nebuni ne trebuie. Cei de la 1848 erau nebuni şi au desrădăcinat regimul boieresc de atunci…ne trebuie şi nouă nebuni. Cu oameni cuminţi care despică un par în 14 şi tot nu se hotărăsc, nu este nimic de făcut. Ne trebuie cel puţin un nebun, dacă nu mai mulţi nebuni. Ce va face nebunul ăsta, de unde vreţi să ştiu eu ?…Se cere dar un nebun. Să vină nebunii.” Concluzia articolului cu pricina a fost simplă: „Regenerarea acestui neam de viteji nu se poate face, ignorând defectele „recente” şi exacerbând calităţile ce ne-au mai rămas” Din nou, aplauze, mai ales de la cei care plecaseră peste ţări şi mari, şi chiar de la unii care spuneau mai deunazi că avem sufletul (noi, românii) „ca un cur” (Tismăneanu în „Politicile”). Făcusem o diferenţă între neam....din trecut până în viitor şi poporul, deplorabil ca secvenţă a neamului, ancorat în aici şi acum! Dar cine să discearnă?
În „Gâlceava Diasporei cu Exilul”, explicam diferenţa majoră între aceşti termeni şi mai ales despre ceea ce li se pregăteşte românilor de peste tot. Ziceam, în cunoştinţă de cauză despre neunirea din afară a românilor de pretutindeni, despre reactivarea foştilor securişti şi turnători de prin diaspora, etc...Acolo dădeam şi nume, adresă, dar oare cui a folosit? M-aş bucura ca măcar unuia; oricum ar fi, blesteme masonice, securisto-pupincuriste, mi-am atras şi de acolo!
În: „Distrofiile unei preoţii mutilate”, scriam despre „păduchii volterieni” care, au pe frunte scris: „Orice pasivitate este egală cu complicitatea” - Pr. Boris Răduleanu - şi tot mai încearcă să doarmă liniştiţi pe pernele lor de puf de minciunică. De la minunata viziune a lui Teodor M Popescu vizavi de menirea şi slujba preotească şi până la aceea a Pr. Buga Ion în ultimele sale cărţi („…ultima rugăciune adevărata a unui teolog este aceea înainte de hirotonire, după nu mai are timp, sau consideră că îi este de ajuns harul primit…nimic mai fals!”), totul trece prin voinţa Celui de Sus şi a celui de jos, a omului ploconit cu această mare putere ! Am atacat crunt felul zootehnist şi CAP-ist al celor de azi, cu har şi reverendă şi am ajuns la concluzia: „… El se trezeşte, după perioada idilică şi pitorească a imaginii preoţiei, citite de prin manuale, în cel mai de plâns TRIUNGHI AL BERMUDELOR, odată intrat, nu mai ai scapare. UNA din laturi este PAROHIA, CREDINCIOŞII, ALTA – FAMILIA SA, IAR ALTA – EPISCOPIA! Pe cine şi cum să o satisfacă ? Orice apropiere de una din laturi face să sufere celelalte două!” Mi-am atras iarăşi promise anateme care mai de care mai deşelate şi subiective…parcă o caut cu lumânarea, îmi veţi zice! Să dea Domnul, eu orb fiind să ţin o lumânare în mână ca să vedeţi voi drumul drept!
Oarecum indignat de foamea de senzaţional şi de atacarea frăţească din cazul Tanacu, am scris: „Suntem ceea ce mâncăm, ceea ce bem…”, în care încercam să explic de ce atâta vervă şi înfierare pe unul din cazurile din BOR, respectiv acel Ieromonah care din varii cazuri a fost acuzat de ucidere. Am încercat să fac o deosebire dintre teologia de amvon şi cea duhovnicească cu adevărat! Plecasem de la afirmaţia lui Steinhardt: „Suntem ceea ce bem, păi cum să nu fie aşa? Nu a zis Hristos: „de nu veţi bea sângele meu şi de nu veţi mânca carnea mea…vii nu veţi fi”? şi am ajuns la concluzia că atâta ceartă, înfierare, otravă, etc. din partea fie a presei, fie chiar a teologilor este rezultatul că aceia „mâncau şi beau” scolastica pe pâine şi acum scoteau toate acestea pe nemestecate şi negândite. De aici şi scandalurile despre exorcizare, Biserica primitivă...s-a ajuns până într-acolo încât unii dintre episcopi au început o „curăţire” printre toţi acei „supuşi” din mănăstiri şi biserici care le stăteau împotrivă, alţii, cu cămăşi albe şi butoni aurii pe sub reverende, apăreau la Tv şi spuneau că...acei preoţi care fac aşa ceva (exorcizări) nu ar trebui să le facă dacă nu au doctorate, masterate, etc....deci....ceea ce mâncaseră dumnelor în studenţie...acum erau de mult digerate şi chiar vărsate..în public...şi mulţi mâncaseră stricat şi nu din Duhul Care da Viaţă! Bineînţeles, criticile şi acum se aud....şi mai încearcă anemic să mă arate cu degetul...eu am spus ce am avut de spus!
În: „Psihologia Creştină a adâncurilor (a Sfinţilor Părinţi filocalici) între Psihologia înălţimilor (C.G. Jung ) şi psihanaliza freudiana (S. Freud)” am expus aberaţiile psihologiei şi psihanalizei moderne, bazate fie pe S. Freud, cu a sa obsesie sexuală, fie pe Alfred Adler cu obsesia puterii, fie pe oarecum apropiatul K. G. Jung care încercase să facă o punte dintre religie şi psihanaliză. Bineînţeles, neajunsul psihanalizei moderne este neacceptarea energiilor necreate şi de aici nedeosebirea dintre înrâurirea duhului lui Dumnezeu şi a celor necurate....dar şi aici, critici....din partea teologilor, că încerc o subtilă amestecare de New Age şi teologie...culmea, tocmai eu care am scris atâta împotriva acestui curent antihristic! Problema la aceştia era aceea că nu prea citeau...ci doar preluau câteva păreri de prin cărţile scoase pe bandă în ultimul timp. Ceilalţi, psihologii, filozofii, mă atacau deoarece dădeam idei despre o posibilă....spiritualizare a psihanalizei şi despre aşa zisa Psihologie a adâncurilor, a Sf. Părinţi Filocalici.
În: „O controversă actuală (Actualitatea pericolului TV şi capcanele explicaţiilor atee şi ne-ortodoxe)”, am răspuns la valul de cărţi cu poleială ortodoxă care se vroiau ca profetice, atenţionând lumea creştină despre pericolul TV şi al efectelor asupra creierului uman. Am citat câteva la modă şi le-am demontat pe baza Sf. Părinţi care spuneau clar: „Sediul gândirii nu este în creier, ci în inimă, dar nu în muşchiul cardiac, ci în sufletul personal...” Bineînţeles teologii de ocazie....atacau....la fel şi darwiniştii de peste tot...: „cum poate un preot să spună astfel de aberaţii....?!” Dar nu spuneam eu, ci Sf. Părinţi...vă rog citiţi-i! „Sf. Grigore Palamas a subliniat că „fiinţa” raţiunii se găseşte în inimă, în timp ce „lucrarea” ei este în creier. Teoria aceasta a fost investită cu autoritatea hotărârilor Sinodului din Constantinopol (sec XIV).”...despre apusenii şi de la ei toti urmaşii: „Influenţaţi de filozofia platonică, care nu numai că nu cunoaşte distincţia minţii în fiinţă şi lucrare”...

În: „Des-conspirarea controversei: Codul lui Da Vinci (încercare de critică tautologică)”, am încercat să arăt că problema Codului este una falsă şi împotrivirile şi anatemele date de oamenii bisericii sunt jalnice şi caraghioase. Nu aşa se răspunde acestor provocări...nu făcându-le propagandă negativă! „ Fratele cel Mare stă cu ochii pe noi” (G. Orwell), se pare că „fratele cel mic”, adică restul care nu Conspiră, va adormi din „marele căscat” (Dostoievschi) prin explicaţiile, teoriile şi toate controversele actuale, adevărate furtuni în pahare cu apa. Neputând funciar să vadă dincolo de materialismul credinţei lor superficiale, trecând prin experienţe de tipul „stigmatelor” din palme, încercând să vadă doar o „Împărăţie lumească” a lui Dumnezeu pe pământ, administrată de Vicarus Christi (Vicarul lui Hristos-Papa) eventual cucerită cu forţa (Cruciadele) este aproape normal că au ajuns la acest apogeu de tembelism, cum este Codul lui Da Vinci sau Evangheliile lui Iuda, Toma, Nicodim, Filip şi câţi vor mai fi. Neavând călauza „Pnevmatologiei” („ştiinţa Sfântului Duh”) răsăritene, negând din incapacitate de înţelegere „Energiile necreate” (vezi disputele isihaste dintre Sf. Grigorie Palamas şi călugărul Varlam) se trece rapid la Filioqve (adaosul din Crezul catolic) distrugând astfel Taina Sf. Treimi şi chiar bunul simţ creştin. Criticile sterile îşi scot capul bleg şi aruncă cu noroi, în general datorită cică „lipsei mele de simţ artistic”, datorită atacurilor la adresa mediului catolic şi chiar a Bisericii surori (care soră monşer? Poate vitregă, nu de acelaşi tată făcută!)...iaraşi nu se vede pădurea din cauza copacilor!
În: „Crearea şi sfârşitul lumii, o perspectivă ortodoxă”, am încercat să punctez unele probleme care mă frământau de ceva vreme şi anume: cum se face că teologii noştri, chiar şi unii duhovnici, nu au în vedere răspunsurile pe care ar trebui să le dea Evoluţionismului şi chiar Creaţionismului de sorginte protestantă. Sau poate nu cred că este aşa de important...dar este, mai ales în secolul XXI, care va fi sau nu, după cum este sau nu mistic. Marllaux vorbea despre mistică, dar oare care? Slavă Domnului, avem gânditori, duhovnici, har, dar mai trebuie şi o sistematizare a articolelor din punct de vedere ortodox ale Creaţionismului. Dacă aţi ştii ce foame este pentru aşa ceva....în universităţi, biserici, minţile credincioşilor noştri intelectuali...! În general se zice că materialismul este contra spiritualului. Trebuie să dezarmăm astfel de ziceri sterile şi fără rezultat. „Materia tot din bine se trage” (Sf. Dionisie Areopagitul), iar noile descoperiri ale ştiinţei confirmă faptul că materia în forma ei de particulă ultimă este energie vie, potenţial conţinută de materia cuantică. Materia cuantică nu este altceva decât o concentrare de energie a câmpului (vidului) cuantic. Deci este fals să te referi la materie ca la ceva păcătos şi rău. Dincolo de nivelul (vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel) Biblia spune şi ea la fel: „Dumnezeu a creat totul din nimic” (Geneza). Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici cea mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de acest Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul Teologiei Răsăritene. Ortodoxia, singura care acceptă energiile necreate şi care este plină de Lumina Dumnezeiască. Cele mai noi descoperiri cosmologice, precum şi ştiinţele mai noi, cum ar fi Cibernetica (adevăratul părinte este românul Odobleja), Teoria Haosului, a Fractalilor, Fizica cuantică şi sub-cuantică contrazic Evoluţionismul predat în vremea materialismului dialectic-comunist.
Dacă ştiinţa confirmă Crearea Universului de către o Inteligenţă Superioară (Persoană Supremă), Biserica Ortodoxă completează lipsele Creaţionismului de sorginte protestantă, în care, după creare, Dumnezeu s-a retras (solipsism) şi nu mai intervine. Ortodoxia susţine o „creare încontinuu” a lumii, o susţinere prin energiile necreate ale dumnezeirii. Dumnezeu nu este un impasibil, care creează din plictiseală sau moft, El este iubire şi pentru că este iubire maximă nu poate sta impasibil, dar nici nu poate viola libertatea pe care tot El a dat-o.
Până aici totul bine şi frumos, dar pietrele vorbelor aruncate în cyber spaţiu, nu au întârziat să apară: „cum poate un pârlit de popă să se bage cu nasu’ în ştiinţă, să-şi vadă de colivă şi de colaci...”, bine, bine, ingraţii mei neştiutori, în primul rând nu aveţi cum contrazice evidentele dovezi prezentate şi apoi vorbiţi de ceva ce nu aţi reuşit să experimentaţi, anume, „cascada Duhului” în Biserică, deoarece poate aţi intrat doar la botez şi poate veţi intra doar cu picioarele înainte, la moartea voastră fizică, că sufletească...sunteţi puşi în cel mai belicos coşciug darwinisto-materialist, de multişor timp.
A urmat: „Asasinii Inocentului”, în care v-am numit, detractorii mei...draci (nu prin fiinţă, ci prin dobândire şi apartenenţă!): „Asasiinii Incocentului sunt toţi laşii pământului, neterminaţii, stricaţii, prefăcuţii, fariseii, turnătorii, trădătorii, superficialii, mediocrii, materialiştii (în sens darvinist), neatenţii, mândrii, geloşii, invidioşii, flecarii, urâţii, conformiştii, disciplinaţii, culturalnicii, plafonaţii, hidoşii cu inima, piloşii, schimonosiţii la suflet, egoiştii, hazii, trepăduşii, ageamiii, masonii, ecumeniştii, mondialiştii, zevzecii, măgarii, profitorii, zeflemiştii, maneliştii, politrucii, securiştii, sioniştii, grosolanii, nepoliticoşii, răpănoşii, necizelaţii, obraznicii, comuniştii, exploatatorii, interesaţii, borfaşii, mincinoşii, neşlefuiţii, slugarnicii, neantizatii, pupincuriştii, lingăii, genul: „linge-cuminte picioarele”, mâncătorii de sub unghii, acediştii, lăudaroşii, molaticii, blegii, mototolii, torţionarii, moleşiţii, căcănarii, şi alţi cercopiteci fără creier şi inimă…”
Am continuat cu Cel asasinat, Inocentul, Măria Sa Copilul…din noi toţi: “Asasinăm incontinuu, copilul din noi, prin maturitatea înainte de termen, prin forţarea seriozităţii şi isteţimii naturale, de pe la şcoli, vrem ca, copilul nostru să fie geniu, îl ucidem încet, încet, făcând loc la hidoşenia profesiei de pe care să stea liniştit să-şi roadă ciolanul în faţa Tv-ului, şi să-şi petreacă cât mai multe concedii dincolo de termopanele casei refăcute şi a maşinii de lux. Dar el, copilul, zglobiul, nevinovatul unde l-am pierdut? Unde a rămas în urmă? Nu mai contează într-o lume de business-mani, nu? Cravata s-a substituit fraudulos jucăriilor nevinovate din cârpe, hârtie, beţe etc. Mingea, acest bol magic care sare până la soare şi se mai întoarce la odihnă în asfinţit cu obrajii îmbujoraţi, e înlocuită cu tastatura laptopului şi cu ecranul LCD care depersonalizează şi înroşeşte stupid ochii. Ursuleţul de pluş rămâne prăfuit, la fel şi maşinuţa de plastic care ne alinta singurătatea în detrimentul sclifositului şi pretenţiosului „service bun”, plătit cu sânge şi amintiri de copil. Ce proşti suntem cu toţii, de la un capăt la altul, fără noimă şi har!
Ucidem arta, prin ne-arta, promovând nulităţi cu pile…cu scălămbături sau imitaţii idioate rău. Dacă aţi mai fost în ultimul secol prin vreo galerie de artă să vedeţi ce ciudăţenii aninate pe pereţi. Imitaţii şi kischuri second-hand ce înfioară şi pereţii, dară-mi-te arta adevărată, care este creaţie, nu imitaţie. Adevăraţii artişti, creatorii, nu au dreptul, nu-i aşa, la expunere şi stau în umbra voastră...sau cel puţin aici!
Aţi ucis literatura, indiferent de asociaţie şi uniune a scriitorilor…pun pariu că nici nu bănuiţi cât de mediocrii sunteţi, şi habar nu aveţi că sunt alţii mult mai talentaţi decât voi, anonimi, la care nu veţi fi vrednici să le descheiaţi nici măcar sandalele de la picioare. Dar e vremea voastră, ce putem face?
Aţi ucis filmul…prin tembelele seriale ce nu se mai sfârşesc (credeam că numai universal este infinit, dar văd că şi telenovelele şi…prostia), în lacrimogenele creiere de gospodine post-decembriste frustrate. Tarkovschi, acest zeu al filmului, ca rugăciune se întoarce plictisit pe partea ailaltă…ce bine că a plecat…să nu mai vadă!
Ucideţi presa…tot prin ceea ce convine celui mai mare. Oriunde întorci capul, de la mare la zare, vezi Cotidiene, reviste, Periodice, etc…care publică nimicuri sau sunt axate pe teoria chibritului stins de mult. În fiece agenţie de presă e unu’ acolo domnule care taie totul, cenzurează ca să placă şefului sau plebei, dar peste tot e unu’, nu-I aşa că ştiţi în orasul vostru cel puţin unu’? Ia duceţi-vă domnilor la ei şi luaţi-i pur şi simplu de guler şi daţi-i un şut în dos!
Aţi schimonosit hâd Biserica, mireasa lui Dumnezeu, aproape aţi violat imacularea ei. Ce har, ce iertare, vă jucaţi domnilor cu focul sacru…şi culmea, tot voi daţi verdicte…ticăloşire fără margine, prostime fără măsură. Adaptăm neadaptatul, Iconomisim, Acrivia şi Pogorâm, Nepogorâtul! Suntem mai de plâns ca ultimul animal de pe lume, schimbăm, modernizăm, adaptăm, comentăm scălâmb canoane, de-a valma, promovăm şi ne complacem cu lăturile şi scursurile…pe cine credeţi că înşelaţi? Cu penseta domnilor se scoate neghina din grâu, nu cu cizmele!
Ucidem fără scrupule familia…prin familie! Familia e sfântă, familia e celula, etc…da, da, să o credeţi voi, care familie monşer? Vedeţi voi vreuna? Sau poate că „este”, dar nu prea multe! Ticăloşiţii de azi sunt şi ei părinţi, vă închipuiţi cum va arăta lumea mâine, când aceştia vor creşte mari?
Ucidem cuvântul prin vorbărie, cât mai multă, fără noimă…s-a scris în ultimul eon, enorm, mai este ceva de spus…nu cred, totul este zis…dar nici un cuvânt care să mişte piatra, să zidească…nimic! Veri naivitas!
Ucidem moştenirea dăruită nouă…natura, pământul, universul prin mândrie, căpoşenie, poluare spirituală şi materială, egoism feroce, ce…nu-I aşa? De câte ori aţi scuipat spre cer şi v-a căzut scuipatul pe faţă? De câte ori aţi aruncat o hârtie pe jos sau aţi fumat în aer…cât credeţi că va mai suporta acestea?
Ce mai este de ucis…să ucidem!”
Blestemăţii am primit şi aici…cum de-mi permit eu să le arăt Asasinilor morali şi nu numai,o oglindă ca să vadă hidoşenia chipurilor ce le poartă sub forme de cap, sau capete…? Şi iată că le-am arătat că sunt goi şi hidoşi…bine, bine, efectul a fost că, conştiinţa lor lucrează, atât, că despre schimbare….Dumnezeu cu mila!
Soluţia? Aceasta şi numai aceasta: „Lăsaţi Inocentul din tot ce vă înconjoară să iasă, să se descopere, să trăiască şi vă sigur că vă va da, mai mult decât puteţi duce, şi vă veţi minuna fericit! Să învăţăm sau să ne dezvăţăm de limbaj matur, să gângurim ca şi copiii, să ne jucăm ca ei, să ne îmbrăcăm ca ei, să se facă şcoli unde să ne dezveţe de toate apucăturile hâde ale oamenilor mari, din toate domeniile…nu ar fi frumos? O lume guvernată după placul copiilor, cu fluturaşi mai albi care zboară, cu dulciuri sănătoase peste tot, cu căţei pufoşi şi pisicuţe blânde, cu jucării… Orice aţi zice, alternative nu avem, a zis-o chiar El: „De nu veţi fi ca şi copiii nu veţi intra în Împărăţia lui Dumnezeu”, şi ce le place copiilor? De astea! Na!”
A urmat: „Celebritatea Iubirii” în care am făcut trecerea de la „Sandaua lui Empedocle” la „Săgeţile lui Eros” şi chiar la „Agape”-ul dumnezeiesc. Am dedicat articolul… „Ligiei din noi”, este vorba despre romanul creştin, de dragoste: „Qvo Vadis” a lui Sienkiewicz. Am criticat muţenia din Biserică vizavi de fiorul dragostei şi a răspunsurilor total neadecvate ale celor ce trebuiau să fie Luminofori şi sunt Întunecători…adică teologilor, preoţilor…formatorilor de caractere. Se vine în general cu stereotipii şi canoane aplicate aiuristic şi din plictis, nimic concret, pe limbajul şi forma tinerilor de azi. Nu mai ştim să aplicăm învăţăturile sfinte în dinamica de azi, de aici şi mulţimea de probleme şi deziluzii ale tinerilor care încearcă cu degetul marea vieţii. Am concluzionat: „Acest nod marinăresc, al lui Gordius („Gordian”) nu se poate dezlega decât prin iubire, fără mijloace convenţionale! Trebuie să vorbim fără reţinere, curat, adevărat, tinerilor despre iubire, Biserica încă nu e numai în ceruri, e şi pe pământ şi trebuie să răspundă nu la ce vrea ea (am scris intenţionat cu literă mică, deoarece mă refer la administraţia ei, acră şi seacă) ci la ce a fost menită. Ea trăieşte în cetate nu pe pustiu şi trebuie a da răspuns adecvat „ştiinţei de a conduce masele”, adică politicii, şi iubirii de orice fel, fără frustrări şi angoase”. Păcat că nu se înţelege la timp, nu ar mai fi atâtea lamentări că nu vin tinerii în Biserică, că suntem primii la avort, că, cuplurile se despart aşa uşor…etc…
În urma acestui articol de bun simţ, cred, o ploaie de injurii au curs ca nişte noroaie…nu este vorbă că nu aş şti cum să trec de ele, doar am „cizmele de cauciuc” ale bunului simţ şi cât de cât „cocoaşa sufletească” bătătorită de astfel de răspunsuri şleapede ca şi sufletele care le varsă, dar…mă doare că uneori vin din partea celor care se mai şi roagă…cu toate tacâmurile de icoase, irmoase, axioane….dar de impropriat….deh…..e greu! Am primit în articulări în genul cercetărilor cu băţul la fund a lui Coelho…deşi, cred că nu meritam…şi nu numai eu cred în subiectivismul meu (oare mai este ceva în afară de subiectiv?). Fiţi pe pace, nu voi mă veţi judeca şi nici altcineva dintre criticii mei cerberi. Ce mulţumire este faptul că nu aveţi influenţă decât la cei ca voi!!!
Printre alte articole, pe care nu le mai pomenesc aici a fost şi: „Extratereştrii şi (în) Biserica”, în care am încercat, voi hotărâţi dacă am reuşit să trec de la bătăliile pentru alte civilizaţii de prin universul acesta (ne-negate de Hristos, dar nici confirmate explicit) la cei mai apropiaţi…din Biserică. Şi cine adicătelea sunt aceştia din trupul Domnului? Toţi cei care vor să fie cum trebuie să fie…şi nu îşi pleacă genunchiul lui Baal, acesta fiind orice formă, organizaţie, persoană (aş fi preferat să-i zic individ!) din orice parte…Episcopie, Prefectură, partid….etc. Aici am primit „palme” zicându-mi-se: „Cum ai cutezat tu să vorbeşti despre personalităţi, ca Pr. Nicolaie Steinhardt, Pr. Stăniloaie, etc…la pertu’? Păi, dacă vă simţiţi apropiaţi, intimi chiar cu ei, prin acelaşi Duh care vă ispiră, cred că nu numai că nu s-ar fi supărat aceştia, ci ar fi creat o anumită stare, proprie numai prietenilor şi celor ce se iubesc în Hristos domnul…dar de unde să gustaţi voi acestea, prea-acrilor? Am vorbit acolo şi despre neghioaba slugărnicie confundată cu smerenia, despre demnitate umană, dar nu mândrie, despre diferenţa dintre iertare şi uitare…care nu merg mereu şi obligatoriu împreună….e clar….că într-o lume cocoşată, „scandalizezi” cu acestea! Dar cine a avut minte şi inimă de înţeles a înţeles!
Aş vrea să vă mai zic câte ceva, dar cred că deja aţi obosit (unii) chiar şi cu cititul în diagonală pe care îl faceţi…aşa că închei, aşteptând în continuare, părerile, ideile, laudele, injuriile…căci astea vă vor defini!

Acelaşi pentru cei care mă ştiu,
Oricine pentru alţii,

Iulian Gavriluta

luni, 8 septembrie 2008

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!

Pe 10 septembrie 2008... „Un suspin al nimicului”!



NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!
Atât materia cât şi natura sunt doi termeni goi de conţinut…substratul lucrurilor, adică unitatea lor. Rămâne Divinitatea exterioară lucrurilor create”, zice Petre Ţuţea.

CE ZIC ALARMISTII FALSI...
“Experimentul, a cărui construcţie a costat circa trei miliarde de euro, va fi pus în funcţiune pe 10 septembrie şi este localizat la 100 de metri în subteran, la graniţa dintre Franţa şi Elveţia. El constă într-un accelerator de particule (Large Hadron Collider) menit să recreeze condiţiile ce existau la o fracţiune de secundă după naşterea universului. Însă odată pornit, experimentul ar putea genera mai multe găuri negre de mici dimensiuni, se tem oamenii de ştiinţă.”
MINCIUNA, MINCIUNA MINCIUNA!!!


Minciună, minciună, minciună, aşa ar trebui să sune tot ce tine despre experimentul de miercuri 10 septembrie 2008. Gaurile negre care s-ar putea crea nu-s acum decat gaselnite si pretexte pentru alt experiment, probabil tinut secret. Anunturi care mai de care mai catastrofice, pline de posibile evenimente armaghedonice umplu mass media si internetul. Suspicios de mult tac si cercetatorii adevarati care stiu ca de fapt totul este doar ALARMA FALSA. Un alt experiment stiintific periculos, fara indoiala ca orice altceva desfasurat in secret si cu alte scopuri, dar nimic mai mult. Voi incerca sa vorbesc in cat mai comuni termeni si ar fi cazul sa potolim spiritele si asa incinse. Sa facem putina lumina…
Geneza Universului implica imaginea unui spatiu vid servind drept scena a lumii materiale. Prin natura lui fizica, vidul cuantic, departe de a fi un vacuum total, constituie un ocean infinit si inepuizabil de energie pulsatorie. Energia vidului este incatusata in tentaculele “superfortei” (forta superunificata) in care sunt contopite cele patru forte fundamentale de interactie cunoscute in Universul nostru (atentie, acest vid cuantic lipseste experimentului dat din acceleratorului de particule - Large Hadron Collider – de la granite Frantei cu Elvetia). Ca regula generala trebuie iarasi stiut ca in vidul cunatic au loc spontan stimulari, fluctuatii necontenite, furtuni cuantice violente prin care se elibereaza anumite cantitati de energie dand nastere la entitati infra-atomice (particule) virtuale.. In acest vid cuantic, particulele “reale” nu exista ci numai cele virtuale, produse de campurile cuantice pe timp foarte scurt (determinat prin relatiile de incertitudine ale lui Heissenberg), aceste particule disparand ianinte ca principiul probabilitatii sa fie incalcat. Particulele fantomatice sunt totusi masurabile prin efectul lor existent in lumea fizica obisnuita (Igor Bogdanov, 1991). Trebuie sa subliniez in mod deosebit ca “starea de pre Big Bang” este aceea a unui vid cuantic coerent, insa “Big Bang” este un fenomen ireversibil legat de instabilitatea dinamica a vidului cuantic (Ilya Prigogine, 1990 – laureate al premiului Nobel), o explozie primara de un anumit fel prin care energia este convertita in materie. Inainte de Big Bang a fost “vidul fals”, adica o stare de excitare a vidului fara materie sau energie. Iata de ce, in acceleratorul cu pricina orice altceva se creaza dar nicidecum acel vid cuantic, deoarece, vom vedea in continuare este imposibil nu din punct de vedere tehnologic ci pur si simplu al fizicii sa se realizeze asa ceva. Sa continuam prin a prezenta pe scurt ce s-a intamplat atunci si ce nu se poate intampla nicidecum acum. In urma cu aproximativ 15 miliarde de ani, un flux de energie incomensurabil a fost transferat in vidul initial, antrenand o fluctuatie cuantica (quantum leap) primordiala (E.P. Tryon). Sub forta de repulsie (presiunea negative de respingere) a vidului cuantic “nimicul” explodeaza (Big Bang-ul). Acel inimaginabil fenomen initial cosmogonic este caracterizat de catre Jean Guitton (1991) asa: “Un suspin al nimicului. Poate un fel de acc9ident al neantului, o fluctuatie a vidului: intr-o clipa fantastica” Initial, intreaga cantitate de energie din care a rezultat Universul era concentrate intr-un “graunte” infinetizimal (10 la minus 33 cm.) si supraincalzit (10 la puterea 32 grade Kelvin). Prin Bing Bang, acel ”graunte” de “masa-energie primordial” a suportat expansiunea globala (W. de Sitter) inflationala, exponential rapida si accelerata intr-un timp extreme de scurt (Allan Guth, 1980). Astfel fenomenul Bing Bang-ului poate fi considerat o explozie a spatiului si a materiei, uimitor de uniforma, dar multidimensionala. In punctual matematic in care a luat nastere Universul la energiile colosale de 10 la puterea 19 Ge V (“masa lui Planck”), toate cele patru forte fundamentale de interactie (gravitationala, electromagnetica, tare si slaba) erau nediferentiate si de aceeasi intensitate, contopite intr-o singura interactie de o simetrie perfecta, existand deci un singur camp de forte (“forta superunificata”).
Astfel a luat nastere universal ca o fluctuatie a vidului cuantic la scara mare, Bing Bang-ul marcand geneza timpului si spatiului, inceputul cosmogoniei cuantice evolutive.

ZIDURILE LUI DUMNEZEU!

Ştiinţa a putut descrie cu precizie chiar ceea ce s-a întâmplat de la 10 la puterea (-43) secunde („Timpul zero” sau „Timpul Planck) după crearea Universului. „Fizicienii nu au nici ce mai mică idee despre ceea ce s-a întâmplat înainte de aceste Timp al lui Planck”, mărturiseşte fizicianul francez Grichka Bogdanov. Dacă primul obstacol îl pun cuarcii, entităţile infinitezimale (10 la puterea -18 m) ceea ce reprezintă un „zid dimensional” dincolo de care totul este energie, nimicul de care vorbeşte Biblia. Şi repet, totul este nu neputinţă tehnologică (care poate va fi depăşită) ci depăşirea acestui zid ar însemna contactul cu nimicitoarea „superforţă unică” în care toate cele patru forţe de interacţiune fundamentale s-ar unii. Este dacă vreţi „secretul atât de bine păzit a lui Albert Eisntein” (Pierre Fayet). Nici chiar cu celebrul LEP (Large Electron Positron Collider) instalat la centrul european de cercetări de la Geneva sau cu Ciclotronul K 800 de la Universitatea Michigan (S.U.A.) care accelerează o particulă de 64.000 km/h la nivelul de 8 miliarde de eV, sau cu SSC (Superconducting Super Collider) care ajunge la o energie totală de 40 TeV; nu se poate ajunge decât la jumătatea dimensiunii lui Planck. La aceste dimensiuni gravitaţia este atât de mare încât fărâmă spaţiul şi îi dă alte dimensiuni în care „trecutul, prezentul şi viitorul nu mai au nici o semnificaţie” (Igor Bogdanov).
„ Dincolo de nivelul(vidul) cuantic există nivelul subcuantic, universul cuantic provine dintr-o sursă veşnic creatoare, situată dincolo de spaţiu şi timp” – David Bohm (laureat al premiului Nobel).
Incapacitatea ştiinţei de a învinge „zidul termic”, „ orizontul cosmologic” al opacităţii, „ zidul dimensiunilor” cuarcilor şi „ zidul lui Planck” poate fi rezolvată cu ajutorul credintei, deoarece trebuiesc acceptate ca minuni si atat.
Nu va temeti, cineva vegheaza de acolo de sus si rade de nebunia unora ca cei care incearca cu degetul nebuneste as zice, Creatia lui Dumnezeu! Duceti-va incontinuare la scoala, servici, iubiti, casatoriti-va, inmormantati-va parintii si traiti in continuare viata voastra facand binele si evitand minciuna.
NIMIC NU SE VA INTAMPLA PE 10 SEPTEMBRIE 2008!


Iulian Gavriluta

sâmbătă, 30 august 2008

A privi!

A privi!

Cu siguranta, privirea ne este cel mai de pret simt…..dar cine mai stie sa priveasca ? Multi dintre cei aproape sau din ce mai departe se uita, da rnu privesc! Cum vine una ca asta? Forte simplu! Nu trebuie sa contemplezi prea mult fiinta umana de pe o scara a lui Iacob ca sa fi atent la miscarile elicoidale ale sufletului celui de langa tine. Evident imi veti aduce argumente de genul subiectivismului sau al obiectivului incarcat de varianta adevarului pe care se zice ca-l poseda orsicine. Vedem, dar nu stim sa privim, ne uitam, dar nu privim, fixam cu ochii, formandu-se in tapetum imaginea, dar nimic nu urca mai sus de bastonase! De fapt, nu, rectific….ne e teama sa privim! Sunt sigur ca in drum spre service sau scoala, ne uitam doar la ce avem de facut, la sireturile de la pingelele de pret, luate de la solduri sau nu, la conturul barbii sau buzelor la parul de pe cap, la chei, la carduri, la facturi, la mobil, la trepte, la autobuz sau autoturism, la calculator sau altele……dar intre timp….atunci cand asta exista, uitam sa vedem frunzele copacilor, norii, sclipirile sau nu din ochile aproape-departelui. Tarkovski surprindea foarte bine privirea…..o ingheta ca un prizonier al timpului cascada (in “Oglinda”). Acolo deja se trecea in alta dimensiune, eonul curgea lin ca intr-o doina sau ca o nota sol pe care un fir de iarba o canta, cand creste. E trist, totusi sa observi fara sa stii sa privesti….dincolo de forme si culori, de aparente si schimonosiri de mers citadin. E ca si cum ai fi aflat “Comorile lui Montezuma” (Le tresors de Monthezuma), dar in acelasi timp ai fi asistat ca si cel in cauza, cel mai bun rege al mexicanilor, la aflarea si decaderea simtamintelor celor din jur. Daca m-ar fi auzit, K.G.Jung ar fi ridicat imediat doua degete si ar fi argumentat ca, “selectia pretinde directie”, deci in ce directie privim? Ce selectam…..? Nu fac un rechizitoriu, dar tare mie teama ca selectia nu exista decat in notiunile abstracte pe care constiinta noastra le manuie ca sa se scuze. Asa cum zicea George Gaylord Simpson: “Toate procesele reale decurg ireversibil…” (in “Ubiformitarianis,…Method in Geohistory and Biohistory), deci atunci cand esti centrat spre un obiect-subiect, fie inteleasa ca si o idée, te absorbi in ea sau ea te cheama sit e inghite si atunci din interior prin stare empatetica, cunosti maximal acela ce putin mai devreme era altul decat tine. Daca vreti, pentru a simplifica sa recurgem la imaginea icoanei bizantine, “fereastra” este deschiza ca in Dali de ambele parti inspre tine si dinspre tine, tzatzanii sunt simbolurile de care eul nostru interior uzeaza pentru a se orienta. Cand privesti o icoana nu stii cat te priveste ea sau cat tu….dimensiunea deja nu ami este si nici spatiu, este contopit ina patra dimensiune, vezi Einstein Albert. Anahoretii nu aveau nevoie nici macar de acest mod de a privi, deoarece ei “vedeau inainte”. Imi aduc mainte de un film excelent, pe care nu trebuie sa l ratati: “Ostrovul”, de rusi, magnific, cred ca si Dostoievschi tresare cand cineva il vede, deoarece din imagini din ce se intampla acolo poti scrie un tom. Imi e ciuda pe mine ca nimeni dintre cei cunoscuti nu se prind in hora pentru…creatie, tot Tarkovski: ”Trecutul trebuie protejat cu grija, ca o zestre nepretuita, trebuie adapat cu apa timpului fluviu, al prezentului, caci el este leaganul, este parintele, este izvorul prezentului, el zugraveste in fiecare clipa, icoana prezenta a omului. Trecutul trebuie iubit” Bineinteles gondacii recenti vor argumneta ca ce e trecut nu mai conteaza ca nu mai pote fi schimbat, etc….saracii….mintile lor se asemuiesc cu un degetar in care tu vrei sa torni o cascada de apa! Trecutul nu este decat prezent arhivat, iar viitorul este tot prezent continuu. Nimic din creatia Lui nu este static, eonul lumii care va sa fie este de fapt un prezent continuu, ca si creatia, care se recreaza mereu. In fapt nimic nu e static, dar ca asa percepem noi. “Toate dovezile omului ar incape intr-un sicriu, si a colora ar fi bine sa stea…” zice Lyall Watson in “The wather people”, si mare dreptate are! Sa ne aducem aminte ca “lumea in sine” a lui Kant nu se gaseste nicaieri, nimeni nu a vazut de asemenea mergand pe strada oamnei, ci numai persone, sau cine a zarit vreo omenire, sa mi o aduca mie sa o intreb de sanatate. Nimeni! Obiectivitatea nue ste decat in raport de subiect si deci in oarecare masura este plina de subiectiv. De fapt, tot cosmosul (prefer aceste termen celui de univers pentru ca ne releva frumuseti!)este subiectiv, este plin de personalitate,d ar nua sa cum credem noi. Si printre sensurile pe care un crestin trebuie sa le implineasca aici este sia cela de a personalize, implinii, subietiviza totul in jur. Se stie ca langa persoanele luminoase (e vorba mai ales de lumina spirituala…a zilei a 8 a , far’ de inserare!) si animalele sau natura este altfel…..! de asemenea mai exista un fel de a privi…zice se, fiecare cu adevarul sau, sunt mai multe carari care de fapt duc in acelasi loc, varf, etc. Numic mai fals! Mai multe adevaruri este egal cu nici unul! Gandirea oamenilor recenti, seamana mai mult cu chiuitorile de gang, decat cu ariile cantata de pe aripile norilor. NU exista decat pareri si un singur Adevar! Adevarul meu,a devarul tau…..risc sa reactionez ca si Tutea…partzz! Asta cand citea despre “omul autonom” a lui Kant. Adevarul nu este o categorie pe care fiecare individ, nu persoana sa o ia cum vrea el, El este si atat! Restul, cum am zis sunt idei mundane mai aproape sau mai departe, dar sigur elipsoidale. A privi, deci nu tine decat de subiectiv, de persoana, numai o persoana care e constienta ca exista ca are una numit destin…poate privi! In categoria arhetipala a timpului te poti incadra cu felul tau de a privi, cu ideile tale, cu experienta ta acumulata si impregnate de energiile necreate si de cele create. Poti misca pentru lume pentru aproapele sau departele caruta adevarului unic. Sa nu va fie teama sa priviti cerul sau inima omului, si sa nu uitati ca teama vine de fapt dintr-o legatura viciata cu divinitatea. Vorba lui Henric al VI-lea: “Dintre toate patimile, frica este cea mai blestemata!”

I.G.

marți, 26 august 2008

Studiu de caz…de pe un blog de hazna!

Studiu de caz…de pe un blog de hazna! (descoperiti voi care!)

Cuvintele ei:
“Aseara, dupa cum cere traditia , am fost intr-unul din pub-urile mele favorite sa celebrez ultima zi in care mai puteam spune ca am 38 de ani. In mod normal oamenii care il frecventeaza sunt pe placul meu, cel putin din punct de vedere al gustului..pe care eu in aroganta mea il cataloghez, logic nu , ca bun spre excelent. “

Comentariile mele:
Exista in lumea asta stresata si bulverata un soi de creaturi care bantuie printre noi cu pretentii de diletanti si cu aere de universitari si ataoatestiutori. Ii recunoasteti sigur…fumeaza mult, sunt blonzi, marea majoritate, trecuti de prima tinerete, fumatori inraiti, bautori pe ici pe colo, desi nu recunosc…sunt sobolanii citadini cu creiere murate si pentru care nimicul sau familia este desuet…


“Trecand peste evidenta mea lipsa de modestie, care intre noi fie vorba nu intotdeauna face bine la ..suflet.., ne-am incins intr-o "dezbatere" mai mult sau mai putin in contradictoriu, despre vesnica mea obsesie: Maria Sa Toleranta. Alanis a omis una dintre frecventele ironii ale soartei in Ironic. Cand argumentezi o presupusa calitate mai intotdeauna vei fi contrazis de o intamplare, in principiu stupida, care te va provoca la o reactie contrara discursului. Ca si cum Donald (a nu se confunda cu simpaticul personaj) ar declara din kitchiosul sau turn newyorkez: Apreciez simplitatea!
Ce s-a intamplat de fapt? Cum sedeam noi adunati in jurul unui "pocal" si ne aruncam in duel pretioasele idei dupa modelul luptelor de cocosi , la masa alaturata s-au asezat un el si o ea.”

Bineinteles, cititorilor, se fofileaza prin viata genul trendy brandy de don Juan sau Bonaventura care zice ca prinde prin cartarismele kafka iene si lipsa de modestie…dar nu cade nimeni in fund de placere decat paduchii volterieni ca ei. Da…in jurul uni pocal/tzucal…sau olita ….si se discuta discutii, bineinteles aceste subspecii ale tenebrelor pub (ele), termen pretentios cu fitze…acum tine ti va bine isi regurgiteaza frustrarile, cosmarurile si constipatia….psihedelicii de recenti…

“Nimic spectaculos..inca. Pentru inceput nu pareau genul care sa fie satisfacuti estetic si muzical in acel loc, dar in fine..aparentele pot insela (hm). El comanda o bautura..ea apa....tacere....mai multa tacere. Ea statea asezata chiar in raza mea vizuala..si cum apropierea exceda limita intimitatii..vedeam si auzeam fiecare gest, respectiv cuvant. Privirea ei arata un soi de dispret care ii adunase toata fata in jurul pupilelor..mai ca arunca flacari. Am presupus ca tinta este omul din fata ei...asa era.”

Sunt genul de fiinte care studiaza oamenii stiti voi… toata lume face asa cand vrea sa si ascunda frustrarile metafizice….cred ca asta e noul soi de distractie al asa ziselor elite fara galoane, care nu s in stare sa aibe alt sens al vietii decat barfa cu pretentii, evident. Sunt viitoarele babe care se uita pe vizor si consemneaza totul….fiti va rog atenti la limbaj….satisfacuti, estetic, muzical….vi se par cunoscute ideile? Sunt ele imbracate giumbuslutic dar ascund aceiasi perfidie si vina. De fapt, psihanalitic vorbind ele au ce au cu femeile nu cu barbatii… observati va rog ca aceasta este in centru atentiei, un fel de sentiment de calugarita sade aparent cu figura angelica…..inconstientul acestor tipologii este de mult masculinizat se vede clar si din felul cum se imbraca cum strang pumnii cum vorbesc cum se poarta si nu in ultimul rand cum arata. Ele au trecut de mult de frustrarile si dezamagirile din dragoste si sunt ciudoase pe ele insele si pe toate femeile pe care le considera cu mici exceptii curve si asta, tolerant vorbind. Superficialitate crasa, in singuratatea lor, astfel de persoane sunt depresive si nevrotice pana la paranoia. Pentru ele, curioasa mutatie, femeia nu barbatul este de vina…pt ca ele nu I asa, nu au putut si nici nu vor putea sa aibe ce au celelate….

“Puncul culminant al fierberii a fost atins cand el si-a aprins o tigara. Ea s-a ridicat brusc si a ramas asa in picioare undeva la vreo doi metrii de masa cu bratele incrucisate intr-o asteptare tensionata. Ce e drept, atentia noastra era deja pe jumatate concentrata la banalitatea de reactie a femeii careia i-am dat amploare de eveniment. Aveam senzatia ca ceva interesant(sic) va urma. El a intrebat-o ce face. Ea a explodat ca o grenada si a inceput sa-i reproseze ca fumeaza in prezenta ei, ca ea s-a saturat, ca nu mai suporta, ca el este un om de nimic..etc..evident pe un ton care a atras atentia tuturor. Filmul de la zece se anunta plin de suspans. El nu zicea nimic, doar panorama imprejurimile pe sub sprancene, jenat de faptul ca iubita lui l-a adus in lumina "reflectoarelor". “

Un biet cuplu cu problemele sale a devenit sub lumina reflectoarelor de experte(a se citi versate) gen sex in the city subiect de discutie…..sigur citate din contemporani si din suculenti….in rest argumentele si coatele date pe sub masa, poate chiar o calcatura tandra pe picior ca sa nu vada nimeni nu au avut decat efectul unei festile cu miros acrit. Nici un fel de istetime in observatie, in tragismul acelui cuplu. Banalitate de reactie….evident reflexia este sa dai…sa lovesti paranoid in ce crezi tu ca e banalitate….tu cel sterp vorbesti de pustiul din altii…pentru specimenele de observatorii de la tzucalul bahic er aun film…pentru ceilalti era cel mult jenant si pt cuplu…o tragedie…se bucurau sexoasele si sexosii in the city de problemele si toleranta si dinamica de cuplu, neinteleasa…..va intrebati de ce atat judecata? Cred ca ar merita o intreaga carte scrisa despre reactia celor din jur. Homo hominis lupus!

“Dupa cateva minute de scandal, ea incheie apoteotic..de asta vii tu in locuri ca asta..numai ratati si nenorocite. Pe moment am pastrat toti un moment de "reculegere" ca mai apoi sa ne cenzuram pofta de ras cu un zambet strunit intr-o parte si ochii in pahare. Ne simteam ca la scoala. Ea se ambala ca o Dacie si scotea din ce in ce mai mult fum..daca nu vii ACUM acasa ..nu mai ai ce cauta..ai inteles? sa dormi aici ..ai auzit? Mie personal mi-a fost mila de omul acela cand l-am vazut rusinat de reactiile femeii..s-a ridicat, a lasat banii pentru consumatie pe masa, si a plecat in urma vulcanului..nu fara a spune cu voce scazuta...ne cerem scuze...e nervoasa..sper ca nu v-am deranjat. Ei ..gradul asta de toleranta eu personal nu l-as fi avut..demonstratia ne-a pus pe ganduri..se poate vorbii de toleranta ca o virtute atunci cand cineva isi manifesta agresiv dominanta?”

Cititi ce comentarii schizofrene, gen dacie ambalata cu mult fum, ratati si nenorocite…..cunoastem in limbajul de specialitate acest mod nevrotic de manifestare paranoida….bare mi ei aveau casa nu tzucal…ca era el un obisnuit al barurilor asta e alta poveste dar cert este ca mila pe care o resimte protagonista cu cazier care scrie asa ceva, este criminala….habar nu au de acest sentiment sublim…ati fi mila nu inseamna a astepta sau a da pomana…ci a fi empatic pana la confundare cu problema celuilalt…ce a facut el…a fost evident de bun simt, cei drept c am tarziu, pentru ca a dat celor fara casa prilej sa comenteze multa vreme de acum in colo evenimentul, uitand ca daca ar fi ei sub lupa ar avea toata lumea ce scrie despre dispret, intoleranta, feminism acrit, anticasnicie, strerilitate, antisocial etc…incheierea este apoteotica…se poate vorbi despre toleranta ca o virtute? Adica marele nimic poate fi circumcis? Ati inteles ceva, ? nu! Asa si trebuie…si totusi…….vedeti va in acel ansamblu….si discerneti spre ce se indreapta unii care merg pe langa noi si se cred viitorii modelatori de constiinte…mie unu mie sila….bine acum urmati va instinctul si comentati, sau nu!

I.G.

joi, 21 august 2008

TEOLOGIA ZAMOLXIANĂ, KOGAIONUL

TEOLOGIA ZAMOLXIANĂ, KOGAIONUL

ŞI

SPECIFICUL ROMÂNESC UNIC

Iulian Gavriluţă*

Orice am face. Oricine am fi, oriunde şi oricând ne definim prin acestea trei: HRISTOS, APROAPELE ŞI ROMÂNIA, pe coordonatele lor creştem sau descreştem

Lucrarea de faţă, vrea să arate predispoziţia neamului nostru la îmbrăţişarea unică a creştinismului. Şi de unde unică? Din faptul ca suntem moştenitori ai unui neam străvechi(cca. 4578 de ani), cu o credinţă henoteistă (într-o divinitate unică, revelată – ca şi evreii), cu o înţelepciune şi vitejie aparte. Vom prezenta pe scurt aceste baze şi rădăcini puternice pline de înţelepciune, isteţime şi frumos, rămânând ca în altă ocazie să reluăm mai pe larg şi mai în adânc aceste demonstraţii. Afirmăm ca o concluzie temeinică: coordonata dacică mai mult decât cea romană este esenţa sufletului românesc.

Motto: „Cine nu ştie ce este, pentru ce este, de unde vine şi încotro merge, este un zero absolut, care vine din zero absolut şi se îndreaptă tot spre un zero absolut - adică un nimeni enorm!”

“Cugetări duhovniceşti” - Jurnal I

(I). Introducere

Până în a doua jumătate a mileniului al II lea I.Hs., triburile trace, dordonii fondează Troia, tracii ahei şi dorienii făuresc lume greacă, iar traco ilirii ajung în Italia de azi[1] Până în mileniul al III lea se vorbeşte de „ pretraci”, după aceasta dată şi ce mai mare parte a primei jumătăţi a mileniului II lea sunt numiţi„traci străvechi”, iar locuitorii spaţiului Carpato-Dunărean de la sfârşitul epocii bronzului până la Hallstatul mijlociu, cca sec. XIV-VIII Î.Hs, în denumirea de „ geto-daci vechi”. Începând cu secolul al VII lea Î.Hs., se poate vorbii despre geto-daci, respectiv geţii de la Dunărea de Jos. În sfârşit din secolul al VII lea până la începutul sec. I I.Hs şi de dacii din Transilvania, Crişana şi Banat.[2] Din „ Honograful” scris de Caldei la anul 3360 de la Creaţie (pe vremea lui Avraam Patriarhul)tradus în limba greacă de Gheorghe Chedrinul din Constantinopol la anul 1000, iar în chirilică în anul 1837, se desprinde pomenirea neamului strămoşilor noştri. Dacă anul I al lumii este considerat anul ieşirii lui Adam din Rai şi anul 2572, anul cînd Noe împarte lumea fiilor săi, atunci putem zice că avem prima menţionre a „firului roşu” a străvechilor noştri strămoşi. În capitolul 10 din Facere, Biblia pomeneşte nemul lui Iafet (fiu al lui Noe din care se trag strămoşii noştri dacii) care primeşte moştenire actuala Europă. Mai departe descendenţii lui Iafet, Magog-sciţii, Tiras-tracii moştenesc astfel bătrânul continent în întregimea sa. A doua pomenire în Biblie este la Cartea II Macabei capitolul 4, 47 unde se spune: ” Şi pe Menelau, capul a toată răutatea. L-a scos nevinovat; iar pe nenorociţii aceia care măcar şi la sciţi, de şi-ar fi spus pricina s-ar fi slobozit nevinovaţi…” [3]

În concluzie, prima menţiune a strămoşilor noştri este datată acum 4578 de ani(2572+2006=4578), iar a doua menţionare este de 2181 ani (2006+175=2181), deoarece Cartea II Macabei a fost scrisă aproximativ între anii 175-161 Î.Hs.

(II). ”Teologia” zalmoxiană : premiză a “îndumnezeirii”

Toate neamurile au primit aceeaşi făgăduinţă a mântuirii şi aceeaşi descoperire a credinţei s-a vădit tuturora la vremea potrivită (“plinirea vremii”). În fond, virtutea acestei făgăduinţe unice, este dată la orice neam - “Fond monoteist originar”. Dar pierzând râvna mântuirii şi risipindu-se în Babilonul împreunărilor cu cele plăcute simţurilor, au ajuns să ridice chipuri cioplite atât celor care le prilejuiau plăcere, cât şi celor care le iscau teama de durere. Prăbuşindu-se în petrecerea istoriei din afară, li s-a schimonosit chipul dumnezeiesc şi odată cu aceasta şi-au smintit şi trăsăturile omeneşti, iar Fondul monoteist original s-a sfâşiat cu totul. Este însă foarte posibil ca la geto-daci, tocmai datorită lui Zamolxis, să fi păstrat anumite trăsături duhovniceşti pe care le asociem de obicei lucrării cele mai presus de firea a harului; să fi prins rădăcini atât de tainice, încât I-a singularizat pe de o parte printre celelalte neamuri, iar pe de alta i-a învrednicit să primească şi să iubească firesc, mântuirea lui Hristos. Herodot a zăbovit mai îndelung asupra lui Zamolxis spunând că geţii “nu cunosc vreun alt zeu afară de al lor” şi că unii “îl cred acelaşi cu un alt zeu Gebeleisis”. Gebelesis, nume secund al lui Zamolxis ar veni din “Kefalitis =Kefali Dis =Kefali Dios”, ceea ce înseamnă “Capul lui Dumnezeu”. [4]

De aici s-au risipit în toate direcţiile părerile celor care vieţuiesc în curţile cele vechi ale istoriei. Cei mai puţini au spus că dintre toate neamurile trace, geto-dacii credeau într-un singur zeu; alţii că slăveau o pereche de zei, iar cei mai mulţi au socotit că ei credeau într-o mulţime de zei, la fel de numeroşi ca şi al altor popoare păgâne. Şi iarăşi alţii, pentru a netezi confuziile au susţinut că erau Henoteişti, adică adorau o divinitate principală ca şi cum ar fi fost una singură fără a fi însă singura divinitate. Deşi celelalte zeităţi erau periferice şi fără o prea mare importanţă în viaţa strămoşilor noştri ele au fost de multe ori scoase în evidenţă doar de viziunea şi interesul cercetătorilor pentru că este greu de spus şi nici nu e important de altfel, de aflat, câţi zei s-au născut din patimile şi rătăcirile geto-dacilor şi câţi au venit cu haine împrumutate de la greci, romani sau alţii. Cert este faptul că Zamolxe nu era cinstit ca zeu pentru înţelepciunea omenească, ci pentru că “îndumnezeit” putea să le vorbească despre dumnezeire; n-a ajuns la aceasta prin “ierarhizare” nici prin “transfer în nonimediat ”(Blaga) ci pentru ca numai ca zeu şi nu ca simplu om putea să dea oamenilor nemurirea şi fericirea veşnică.

Pentru cei narativi la istorie, este poate important să-şi adune cu grijă grămăjoarele de date şi epoci, să numere veacurile ca pe galbeni sau să-şi şerpuiască mintea prin găvanele timpului şi nedumeriţi să iscodească de unde a năzărit şi cine a fost Zamolxe. Pentru noi este important că “învăţătura stăruită de el şi ţesută din pregustarea unei alte lumini decât cea a firii”(Dinu Cruga), nu îngăduia “reprezentarea figurată a divinităţii”.[5] Şi de aceasta nu putea intra în cuibul priceperii lumii greco-romane, năpădită de zei care mişunau din templu în templu şi ale căror statui înfiorau până şi pietrele din care erau ciopliţi. E adevărat că mai demult în aceeaşi ceată a timpului în care Zamolxe îi mână pe geto-daci pe tărâmul neştiutei nemuriri, grecii înălţase cu temere un altar pe care era scris: ”Dumnezeu necunoscut” şi pe care l-au cinstit deşi nu l-au cunoscut până în amiaza zilei când Apostolul Pavel l-a vestit. Dar acest “Dumnezeu necunoscut”, de la greci a fost o ciudăţenie şi nicidecum orânduiala. “Preferinţa pentru non-figurativ explicată de unii prin cvasi-aniconismul religiei dacice, devine tot mai relativă datorită noilor descoperiri”, afirmă un dezgropar al trecutului, socotind pesemne nu absenţa statuilor ci prezenţa artelor mărunte. Deci acelaşi spune: ”Lipsa totală a sculpturii monumentale şi a picturii murale este compensată de artele minore, orfevrărie, argintărie, decoraţia vaselor de ceramică şi prin plastică”.[6] Când romanii au cucerit Dacia, au distrus templul de la Grădiştea Muscelului, fapt similar numai celui din Ierusalim. ”Religia lor, a geto-dacilor nu putea fi asimilată, încorporată Romei politeiste”, spune părintele Constantin Galeriu.[7] Iar părintele Dan Ilie Ciobotea adaugă: ”Întrebarea de ce Zamolxis n-a intrat în panteonul roman (cum se întâmpla cu zeii popoarelor cucerite), comportă un sens profund care relevă o anumită diferenţă sau nepotrivire între Zamolxis şi zeităţile romane.[8]

Cei ştiutori în rostirile pietrelor, citind Munţii Orăştiei au aflat sanctuare în vechile “Cetăţi de la Costeşti , Blidaru, Piatra Roşie, Baniţa, Piatra Creivii, Balta Doamnei, Barboşi şi Grădiştea Muscelului”. “Rezemate pe grumazul înălţimilor”, spune părintele N. Macsim, [9] ”Toate sunt orientate în raport cu punctele cardinale şi cu steaua polară”, ceea ce denotă încă o dată înaltă spiritualitate pe de o parte, iar pe de alta tehnica avansată dar şi deosebirea de celelalte popoare. “Autorii antichităţii precum şi specialiştii romani în istoria veche românească cum ar fi: Vasile Pârvan, Mircea Eliade şi alţii”, au folosit termenul de Zalmoxe şi nu de Zamolxe, de la ZAL ce înseamnă moş, (străbunic), veriga, legătura, zală (a neamului); pe când Zamolxe vine de la Zamul, Zemili ceea ce înseamnă pământ. Consider că ambii termeni sunt corecţi pentru că şi în primul caz (Zalmoxe)se arată legătura marelui rege şi profet cu neamul său, dar şi în cel de al doilea caz (Zamolxe)aceasta legătură a geto dacilor cu pământul, nu în sens panteist, păstrată până în ziua de astăzi de neamul nostru, scoate în evidenţă accentuând şi confirmând lupta pentru apărarea acestui pământ “sfânt”. Dar pentru că marii noştri istorici folosesc termenul de Zalmoxe, mă voi opri şi eu tot la el. “Om înţelept, învăţător, binefăcător, profet, preot, rege, zeu între alţi zei, el ajunge prin ierarhizare divinitate supremă venerată şi iubită”.[10] Trecând peste “ne-serioasele” comentarii ale unor scriitori (L. Blaga, Radu Vulpe şi alţii), care spun că Zalmoxe nu ar fi existat în realitate, numele lui fiind doar un “calificativ” [11] sau că el ar fi “smuls din imediatul terestru şi transpus în non-imediat, ca realitate spirituală prezentă”, [12] sau că ar fi fost “sclav al lui Pitagora în insula Samos” [13] şi că ar fi învăţat semne de “proorocie şi vrăji” de la egipteni; putem afirma cu toată convingerea că el nu era deloc o abstracţie filozofică sau un “jalnic imitator “al superstiţiilor egiptene, ci a existat cu adevărat “îndumnezeindu-i pe geto-daci, aşa cum Hristos îndumnezeieşte pe creştini.” [14]

Ipostasul fiecărui om vine de la Dumnezeu dar vine străbătând prin mediul unui trecut acumulat în părinţii pământeşti şi acest drum se integrează în actul constituirii sale după imaginea ce o are în jur—deci nu poate spune că cineva dacă ar vrea să renunţe la naţional, ar putea şi să facă acest lucru de fapt, pentru că nu se poate întoarce din nou la starea sa de puritate apriorică. Şi asta pentru că, calitatea naţională nu stă într-un colţ al sufletului sau este “supraadăugat” la el, ci este una cu sufletul. De la cel mai mic gest la cea mai înaltă gândire, izul naţional, farmecul lui penetrează totul, dându-i frumuseţea originală unică şi irepetabilă. Întrucât natura umană este dar de la Dumnezeu şi omul este chil al lui, atunci nu poate fi ceva rău în componenţa naţională, Omul experiază cele ale vieţii cu toată fiinţa lui, cu toată personalitatea lui, de aceea această lucrare “în sobor” a calităţilor sale nu înseamnă deloc uniformitate, ci armonie. Este asemenea corzilor unei chitări, care deşi sunt separate, totuşi sunt unite atunci când se interpretează o arie de cântec, fiecare aducând în parte “ceva”, fără de care respectiva arie nu ar mai fi frumoasă. Şi aria cântecului este şi viaţă, o viaţă de omeste ca o “arie de cântec”. Harul dumnezeiesc se lasă turnat în tiparul sufletului naţional dându-i acestuia strălucire ceresc—pământească. Naţiunile sunt asemenea unor flori parfumate de câmp, încălzite de acelaşi soare, udate de aceeaşi ploaie, îngrijite de Acelaşi Mare Grădinar, care deşi sunt de diferite forme, culori şi miresme, totuşi sunt ca într-o simfonie ce-ţi încântă ochiul. Cine a văzut un câmp înflorit înţelege toate acestea. Creştinismul fără naţional este şi “supranaţional” –fiind de origine divină dar şi naţional, pentru că este şi de origine umană; mai corect spus este de origine divino-umană. Cincizecimea a arătat aceasta; Duhul Sfânt s-a pogorât în limbi de foc dându-le putere Sf.Apostoli de a vorbi în limbi, deci nu într-o singură limbă –cum greşit mai fac unii dintre fraţii noştri cei întru Hristos, confirmând faptul că este (naţionalul)voit de Dumnezeu. “În cusătură şi în crestături de lemn se ţine linia dreaptă, sobră, care exprimă discret subliniat sentimentele. Se fereşte linia curbă care uşor degenerează în umflătură şi vulgar – tehnica noastră populară deosebită. Icoana bizantină cu linii drepte, sau icoana ortodoxă românească, are expresii ale purităţii, cu priviri în care nu se insinuează nici meritul dar nici păcatul; l-a învăţat pe român ce este discreţia. Românul ştie în arta lui un lucru pe care numai un aristocrat îl ştie: ce trebuie să omită……el este chemat să realizeze o cultură de un clasicism original, de-o limpezime, de-o armonie dar şi de o adâncime neajunsă încă pe faţa pământului. ”Cine nu a văzut îmbinarea şi mulţimea culorilor portului nostru naţional, îmbinare unică, vie ce nu egalizează în bogăţie şi frumuseţe vreo altă tradiţie” . “Dar această chemare să se realizeze, trebuie să nu ne forţăm a ieşi din originalitatea noastră care este legată de Ortodoxie…..Căci mai aproape de Ortodoxie înseamnă mai aproape de noi înşine şi de misiunea noastră”. [15]

În fine, ”naţionalismul” în sine luat nici nu mântuie, nici nu pierde, dar în practică orice naţionalism sau mântuie sau pierde, după cum este sau nu este străbătut de credinţa creştină. [16] Dacă este să amintim de cultura noastră naţională putem spune că ea ne-a fost cultul poporului nostru pentru idealurile noastre naţionale. Cu atât mai mult am avut o înţelegere mai adâncă şi mai luminoasă pentru religiunea noastră, pentru moravurile, datinile şi obiceiurile noastre, pentru arta populară, cu cât ne-am adânci în naţional unde am găsit “infinitul de frumos şi de înţelepciune”. O viaţă simplă rurală a unui sat cu un cult religios, plin de artă şi obiceiurile sale pământeşti—divine este un “centru de adevărată cultură, un rai sufletesc”, cum spunea domnul Aurel Popovici.[17] Această viaţă a celor de aici este o viaţă elevată, plină de cultură şi de energiile necreate ale harului dumnezeiesc, în care nimeni nu se simte singur, pe lângă viaţa petrecută în cele mai moderne şi elegante oraşe unde este mai mult o “sălbăticie rafinată”, unde covârşitoare est animalitatea şi atrofierea simţurilor este extrem de mare. ”Cu un fir de iarbă românul nu se simte singur, dar cu un zid da”—spunea părintele Dumitru Stăniloaie.

Cu asemenea înţelepte, seculare, splendide şi deci trainice idei şi virtuţi, neamul românesc este chemat de Dumnezeu să fie făcător de cultură (să insereze culturii duhovnicie)adevărată, apărător al neamurilor creatori de civilizaţie creştină, originală, curată şi sănătoasă.

(III). Ortodoxie şi Românism

“Noi în lume cât vom sta”, spunea domnul Aurel Popovici, pe Dumnezeu, voinţa Lui şi Evanghelia Lui,i-l vom reprezenta!Şi prin El numai pe noi înşine! Căci noi suntem o firmă în lumea aceasta largă, nu samsari! Poate cea mai veche firmă in Europa, şi poate cea mai onorabilă din câte au fost şi sunt. Căci pe nimeni, n-am asuprit, n-am jupuit. Noi pe nimeni n-am pus pe rug pentru credinţa lui, pe nimeni n-am căutat să-l dezbrăcăm de naţionalitatea lui, de sufletul lui. Neam de oameni blând şi bun şi cu frica de Dumnezeu, românii au fost şi sunt un popor de o evanghelică tolerantă şi înţelepciune, ca puţine altele. Neam de păstori şi lucrători în via Domnului, ei au crescut şi s-au dezvoltat, de mii de ani, în aerul liber al naturii. În codrii şi câmpii, sub cerul senin şi în căldură, dar şi sub cer noros, în crivăţ şi zăpadă. Ei au cunoscut şi cunosc tainele firii mai bine decât toate colegiile profesorale din lume. Căci ei nu cărau natura cu bucata, în ateliere şi laboratoare. Şi n-o priveau cu ochelarii negrii ai fuduliei, ci cu sufletul curat, cu ochiul ager. De aceea o cunosc de minune”.[18] De minune o cunosc şi în lumină o cunosc, pentru că suntem singurul popor de pe tot pământul care spune lumii, lumina, anticipând nu numai cuvintele Evangheliei, ci şi cele mai noi descoperiri ştiinţifice care au demonstrat că la baza materiei înconjurătoare stau corpusculii de lumină.

Singurul popor care a găsit soluţia vindicativă împotriva răului, care a anulat astfel teribila teamă de cel rău şi de moarte cu care Apusul este terorizat, prin acea sublimă expresie, unică: ”a face haz de necaz”. Aceasta reprezintă o înţelepciune şi o cunoaştere a mecanismelor minţii, extrem de înaltă, pentru ca numai atunci când urâtul, moartea, necazul sunt luate în râs.(“nu de râs”, nu naiv şi desprins de realitate),numai atunci răul şi necazul nu mai are puterea distrugătoare asupra sufletului omenesc, ci i se anulează toate efectele lui negative, preschimbându-le în efecte pozitive. Prin această atitudine maleficul este forţat să devină benefic altfel se dizolvă de la sine “precum se topeşte ceara de la faţa focului”. Trăsătura fundamentală a sufletului românesc, această veselie sfântă, acest surâs îngeresc(care nu este râs nebunesc şi zbuciumat),acest, ”râs patriarhal” stă alături de “dreapta socoteală” şi de OMENIE, CUMSECĂDENIE ceea ce este de asemenea ÎNDUMNEZEIRII, făurind omul integral şi integrat în universul creştin. Să ne amintim numai isprăvile lui Făt—Frumos din basmele noastre populare căruia îi vine puterea de a birui cele mai mari încercări nu din puterea fizică sau din întortochelile minţii, ci din curăţia lui sufletească, omenia şi puritatea lui. Sau de Dănilă Prepeleac, ţăranul simplu, care însă râde de diavol şi-l păcăleşte făcându-l să-l slujească. Ce pline de încărcătură şi înţelepciune sunt basmele noastre ,adevărată spiritualitate şi cultură a poporului român, care s-a născut poet, după cum afirma V.Alecsandri. Acest popor poet şi creştin a fost să fie aşezat la răscruce de vremuri şi de lumi şi cine ştie cum bat vânturile la răscruci? Dar aceasta în loc să-l doboare, mai mult l-au întărit, l-au lămurit căci “popor plămădit în plenitudinea firii, românii au fost şi sunt o naţie de voinici.

Subliniind ca niciodată nimeni nu a văzut abstracţiuni ca denumirile de: pomi, flori, copaci, ci toată lumea a văzut: viorele, trandafiri, pruni, meri şi aşa mai departe, aşa nici nu a văzut nimeni vreo “omenire”, ci numai neamuri şi naţionalităţi ; acest neam al nostru a fost greu încercat, a avut o cruce grea(dar frumoasă) de purta în istorie, cu toate că a apărat toate neamurile Apusului şi Răsăritului, fiind la poarta a două lumi diferite; el a rămas bătut şi neapărat de nimeni. Dar ca pasărea legendară Phoenix, a reînviat căci niciodată nu a fost supus, îngenunchiat de tot. Iată care era portretul fecioresc şi frumos al poporului român, descris de profetul—poet al neamului nostru—Eminescu: “Când zicem “român”, fantasma psihologică care trece pe dinaintea ochilor noştri în acest moment e un om a cărui semn distinctiv e adevărul. Rău sau bun, românul e adevărat! Inteligent fără viclenie, rău—dacă e rău—fără făţărnicie; bun fără slăbiciune; cu un cuvânt ni se pare că atât calităţile cât şi defectele românului sunt întregi, neînchircite. El se arată cum este. N-are cocoaşă intelectuală sau fizică ce caută a o ascunde, nu are apucăturile omului slab, îi lipseşte acel iz de slăbiciune care precumpăneşte fenomenele vieţii noastre publice sub forma linsă a bizantinismului şi a expedientelor. Toate figurile acele făţarnice şi rele, viclene şi fără inteligenţă, toate acele câte ascund o duplicitate în expresie, ceva hibrid nu încap în cadrul naţiunii române. Poate deci că acei oameni nu au avut timp să se asimileze, poate apoi ca să fie din rase mai vechi, prea osificate, prea staţionare, pentru ca prin încrucişare să poţi scoate ceva din ele.” [19]

( IV). Kogaionul, „muntele sfânt”, Athosul duhovniciei geto-dace

Acest mare Zamolxe trăia retras pe vârful sau în peştera unui munte, loc cunoscut doar regelui şi câtorva slujitori apropiaţi ai acestuia.Strabon zicea: “Muntele a fost socotit sfânt şi aşa-l numesc. Numele lui este Kogaion, la fel cu al râului care curge pe lângă el”. Mai târziu au locuit în el toţi marii preoţi de după Zamolxe. Părintele P. I. David spune că este: “Un munte unic în felul lui în istoria religiei popoarelor” [20], iar părintele Iova Farca adaugă: “Până în prezent nu a putut fi localizat,orice încercare de localizare fiind controversată".[21] Încă nu se ştie de fapt care este numele corect al lui, întâlnim astfel mai multe variante ca: Kogaionon, Cogaenum, Cogheon, Gogaion, cert fiind ca doar ochiul duhovnicesc îl poate desluşi, el fiind: “…jumătate-n lume,jumătate-n infinit, cum spune poetul nostru naţional Eminescu,sau cum am spune noi teologii: “este în lume dar nu şi în lume”îmbrăcându-l într-o aură apofatică areopagiană. “Poate că muntele cel ascuns,spunea Mihail Sadoveanu, va rămâne necunoscut până la sfârşitul timpurilor. El era un loc oprit, păstorii din toate zările au semne, bouri bătuţi în copaci străvechi şi, nu treceau cu turmele lor peste acest hotar. Locul unde sălăşuia proorocul lor cel bătrân,nu trebuia să fie cunoscut şi cercetat decât de unii din învăţăceii lui; şi acei învăţăcei, când coborau între oamenii din lume, aveau limba legată pentru orice nume şi orice lămuriri;asupra muntelui tainic putea primi numai Dumnezeu cu ochii lui de stele şi numai El putea glăsui cu tunetul Său”.[22] Toate marile revelaţii dumnezeieşti s-au întâmplat pe culmile munţilor: “Toţi munţii pe ale căror vârfuri au avut loc teofanii sau epifanii, ca Sinaiul şi Taborul, sau pe care au sălăşuit zei ca Olimpul şi Ida cretană, au fost consideraţi ca munţi sacri”, [23]spune părintele Iova Fârcă. Mircea Eliade sublinia că: “În imensa arie Carpato-Danubiană şi Balcani, ca dealtminteri şi pretutindeni (Asia Mică, Iran, India)încă din cele mai vechi timpuri până la începutul veacului nostru,vârfurile de munte şi peşterile au fost ales al asceţilor, călugărilor şi contemplativilor de tot felul”.[24] Văile, munţii şi codriicei deşi formau metoacele Muntelui Sfânt, iar cei ce trăiau în ele,erau toţi cu metania din Kogheon.Creştinii de mai târziu au dat denumirea de Muntele Sfânt-Ceahlăului, care împreună cu împrejurimile lui formează după tradiţie, una din cele mai vechi vetre de sihăstrie de pe pământul ţării noastre. [25] Aceasta fiind şi prima încercare de identificare a Kogheonului. M.Sadoveanu urca Kogheonul în Munţii Călimani, iar francezul d”Anville (în sec. XVIII-lea) îl caută în regiunea Caşin. N.Densuşianu încerca să-l identifice cu munţii Bucegi având ca vârf -Omul.Ion Andreescu vorbeşte despre zona Muscelului ca zonă unde s-ar fi aflat tainicul Kogaion.

“La complexul anahoretic rupestru din partea de vest a străvechiului sat Piaţa,azi satul Corbi,unde un magalit ar infantisa un mare preot dac”. [26] Această ultimă încercare este de la bun început, considerată un eşec pentru ca “zalmoxismul nu a admis reprezentarea configurată a divinităţii” iar “vatra isihastă de la Corbii de Piatra nu este mai veche ca cea de la Alunişul Nucului (Buzău),adică în primele decenii ale sec.XIV,chiliile de aici fiind ale unor călugări ortodocşi şi nu ale unor anahoreţi zalmoxieni”.[27] Savantul peruvian Cusco împreună cu alţi cercetători au identificat Kogheonul cu Muntele Cozia, unde se găsesc o sumedenie de stânci cu aspect ciudat, cărora li s-a dat tot felul de nume.Alţii ca, Doru Todericiu observa că în aceşti munţi(Cozia) între Mănăstirile Cornetu şi Stănişoara există trei peşteri suprapuse spre care conduce o potecă marcată cu chipul balaurului dac. [28] Acest lucru poate fireşte dovedi, că ar fi fost aici o veche vatră ascetică geto-dacă dar nu neapărat însăşi Măria Sa -Kogheonul. După Constantin şi Adrian Daicoviciu urmaţi de D.M.Pippidi, Kogaionul nu ar fi altul decât Dealul Muncelului sau Dealul Grădiştei de azi, din Munţii Orăştiei cu complexul lui de sanctuare,[29] unde s-ar fi ridicat apoi Sarmisegetuza, capitala Daciei.Deşi această capitală a Daciei a fost la început la Argedava (Popeşti Novaci pe Argeş) şi mutată apoi aici de Burebista, totuşi nu se poate trage o concluzie clară şi definitivă că aici ar fi fost Kogaionul. Şi aceasta pentru că localizarea se izbeşte de faptul lipsei de peşteri din zonă şi apoi nu trebuie uitat nici faptul esenţial că în alegerea Kogaionului ca munte sfânt a fost important ca acel loc să fie cât mai izolat, retras faţă de aşezările omeneşti, tocmai ca Marele Preot să poată trăi in singurătate, meditaţie şi în contact cu Divinitatea,[30] deci nicidecum un centru mai populat şi cu atât mai puţin capitala ţării. Altă ipoteză mai plauzibilă dar nu prea clară a fost inclusă de Alexandru Borza(Cluj)Kogheonul este Muntele Gugu, situat la hotarul dintreBanat Transilvania şi Oltenia, în extremitatea occidentală a masivului Retezat, între Oslea, Godeanu, Ţarcu şi Retezatu.[31] Victor Kernbach, e şi el de aceeaşi părere, aducând câteva argumente optice.Acest cel mai înalt pisc al Masivului Godeanu uneori se ascunde. Dacă vii din Retezat spre apus şi e senin şi,soarele străluceşte în sens avantajos, Gugu, poate fi învăluit în ceaţă, sau cine ştie cum şi ce,fiindcă pentru vedere apar numai cerul şi orizontul,caşi cum muntele ar fi străveziu. Nu se întâmplă totdeauna aceasta,poate destul de rar, dar uneori muntele Gugu se ascunde…[32] De altfel la poalele acestui măreţ munte sunt menţionaţi locuitorii lui care îşi zic gugani sau mai degrabă gugulani, frumoşi la chip,mândri şi tăcuţi,care păstrează o anume tradiţie a lor,despre care vorbesc cu zgârcenie.Ei spun că neamul lor este acolo pe muntele Gugu, de la potop sau de la începutul lumii; ba mai mult, că ei, guganii sunt primii oameni de pe pământ înaintea cărora nu au mai fost alţii. Să ne amintim că Pausanias se referea la pelsalgi ca la prima populaţie hiperboreanăde după deluviu.[33] Din toate aceste încercări de a găsi locul unde a a fost Kogheonul nu se poate decât să tragem următoarele concluzii:

1.Dumnezeu nu a vrut încă să ne descopere această vatră duhovnicească îmbibată de teologia zalmoxiană sau poate nu a venit încă timpul acesta

2.Întreaga salbă a Carpaţilor este presărată cu vetre duhovniceşti geto- dace şi este de neânchipuit că ar fi fost vreo vreme când codrii , desişurile stâncile şi văgăunile carpaţilor să nu fie mişunate de “călugării geţi” cum îi numeşte V.Pârvan sau monahi ai lui “Zalmoxe”,după marturisirea lui M.Sadoveanu.

Datorită acestora geto-dacii l-au primit pe Hristos, recunoscându-l fără ezitare ca fiu al lui Dumnezeu. Iar în Duhul Sfânt au recunoscut izvorul de viaţă veşnică curgător din Hristos,din care bând puteau dobândi nemurirea despre care vorbise Zalmoxe. [34]

(V). Încheiere

“Voi care mergeţi să îngenuchiaţi la morminte vedeţi-i aşa cum au murit ca să înţelegeţi ce suflet s-a îngropat la temelia României şi să respiraţi teribilul duh al morţii lor care e viaţa noastră.” - agrăia Nichifor Crainic. [35]

“Românul absolut” - Ţuţea Petre spunea: “ Întotdeauna când gândesc în spiritul poporului român mă mut cu arme şi bagaje în viitor...” [36], Deci se cuvine să rostim peste veacuri o “Rugăciune de Seară: ”Rugă aducem Ţie Hristoase, să păstrezi România şi pe români la pieptul Tău pacinic şi săi încălzeşti cu Duhul Cel Sfânt ca după seara necredinţei şi a întunericului să răsară şi soarele dreptăţii în dimineaţa nemului, ca să te slăvim şi în “Ruga de Dimineaţă” Amin!”

BIBLIOGRAFIE ŞI NOTE:

[1] Alex. Câmpeanu, „Recenzie la I.Ctin. Drăgan”, Mitropolia Banatului, nr. 1-3, 1980, pg. 204

[2] Pr.I.Ionescu, „Crearea primului stat dac centralizat şi independent condus de Burebista”, Glasul bisericii, nr.6-9, 1980, pg.559

[3] Diac. Gheorghe Băbuţ, „Pelerinul Român”, Editura Credinţa Noastră, Oradea, 1991, pg.152

[4] Pr. Dan Ilie Ciubotea, „Elemente ale religiei Geto-Dacilor favorabile procesului de creştinare a strămoşilor”, Studii Teologice, 1976, pg.616

[5] Pr. Iova Fârcă, „Unde a fost Kogheonul?”, Mitropolia Banatului, 1980, nr.1-3, pg.48

[6] Silviu Sanie, „Viaţa spirituală a Geto-dacilor”, Mitropolia Moldovei, 1980, nr.6-8, pg. 502

[7] Pr.Prof.Dr. C-tin Galeriu, „Autocefalia B.O.R., retrospectivă istorică”, Glasul bisericii, 1975, nr.11-12, pg. 1142

[8] Pr. Dan Ilie Ciubotea, Op.cit., pg.616

[9] Pr.I.Macsim, „Timpul şi spaţiul sacru în spiritualitatea Geto-Dacică”, Mitropolia Moldovei, 1980, nr.6-8, pg.513

[10] Pr. Teodor Voştinariu, „ Permanenţele spirituale Daco-Romane”, Mitropolia Banatului, nr. 1-3, 1980, pg.28

[11] Radu Vulpe, „ Aniversarea a 2050 de ani de la primul stat Geto-Dac centraliyat”, B.O.R., nr.7-8, 1980, pg.748

[12] Pr. Teodor Voştinariu, „ Trilogia culturii”, Bucureşti, 1969, pg.365

[13] Silviu Sanie, Op.Cit., pg.501

[14] Pr. Teodor Voştinariu, Op.Cit., pg.501

[15] Pr.Prof.Dr.Dumitru Staniloaie, „Otrodoxie si românism”, Editura Asociaţiei Românilor din Bucovina de Nord, 1992, pg. 125

[16] Aurel C.Popovici, „Naţionalism sau Democraţie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, pg 28

[17] - [18] Ibidem, pg. 59 - 60

[19] Ibidem, pg. 189

[20] Diac. P.I.David, „Religia Traco-Dacă şi Celtobritană”, B.O.R., 1975, nr.3-4, pg.400

[21] Pr. Iova Fârcă, Op.Cit., pg. 43

[22] - [23] Ibidem, pg. 45 - 46

[24] Mircea Eliade, „Zalmoxix un Dumnezeu vanitos”, Editura Episcopiei Americii de Nord şi Canadei”, Chicago, 1972, pg. 44

[25] Ieromonah Ioanichie Bălan, „Vetre de sihastrie Românească sec.IV-XX”, Editura I.B.M. al B.O.R., Bucureşti, 1982, pg. 122

[26] Pr. Iova Fârcă, Op. Cit., pg. 47

[27] - [33] Ibidem, pg. 48 – 54

[34] Pr. Iova Fârcă, „Asceza la geto-Daci”, B.O.R., 1980, nr.7-8, pg. 796

[35] Nichifor Crainic, „Ortodoxie şi Etnocraţie”, Editura Albatros, Bucureşti, 1997, pg.220

[36] Petre Ţuţea, „322 de vorbe memorabile”, Editura Humanitas, Bucureşti, 1997, pg. 86

*

Poze cu si din....mine!

Poze cu si din....mine!

Lumini si umbre...

Lumini si umbre...

Agape'!

Agape'!

I.G.

I.G.

La Birou, in pauza...

La Birou, in pauza...

The old jedi...

The old jedi...

Citind o recenzie...

Citind o recenzie...

Premiul I la concursul national de Proza Vasile Voiculescu

Premiul I  la concursul national de Proza Vasile Voiculescu